Suntem toti niste blocuri, mai mult sau mai putin. De fapt suntem un soi de hypercartier, in care cei mai multi sunt blocuri, unii cinema-uri, altii supermarket-uri sau mai stiu eu ce alt hibrid urban. Cinema-urile is genu' care traiesc pentru a distra;la fiecare perioada isi schimba programul si preturile.Supermarket-urile:everything is colorful and shiny, but nothing's for free. Si mai suntem si astilalti...blocurile...
fiecare e locuit de diverse entitati. La mine spre exemplu, de pe latura pe care o vad eu o sa observi cam asa:
La subsol e un club ultraexclusivist in care esti admis numai daca indeplinesti 2 km de lista de cerinte.
La parter sta-n pat o fetita de vreo 4-5 ani, scancind, pe cale sa afle ca a ramas singura acasa.
La unu e o vaduva amnezica (de fapt s-ar putea sa aiba Alzheimer) care nu-si aminteste niciodata de ce e singura si se consoleaza cu datul afectuos din coada al labradorului.
La doi stau doua studente nebune (cu chirie redusa pe baza de relatii) care asculta 25 din 24 Velvet Revolver sau A-ha.
La trei e un ochi. Da. Simplu. La trei sta un ochi care umbla de aiurea prin vecini toata ziua si se uita la lume pe diagonala.
La patru (+mansarda) se intalnesc destul de des un grup de artisti amatori, prieteni buni cu ochiul de la trei. Idei multe, amestecate, colorate, zgomotoase, melancolice sau exuberante, aiurite sau concise etc.
Asta-i blocul care sunt. Sau..ma rog..ce vad eu din el.
Si nush daca imi place in cartierul asta.
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
