|
Biografie Alexandru Paleologu
Alexandru Paleologu (n. 14 martie 1919, București, d 2 septembrie 2005, București) a fost un scriitor, eseist și critic literar, diplomat și om politic român.
Alexandru Paleologu în 2003Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul Bunul simț ca paradox.
În antologia Spiritul și litera sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum Tema duelului la Camil Petrescu. Volumul Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului Baltagul.
-a născut într-o veche familie boierească care își are probabil originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea (se pare că este descendentul ultimului împărat bizantin). Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Tatăl său a fost deputat PNL și apoi secretar general în ministerele de Justiție și Finanțe. Alexandru Paleologu a absolvit Liceul Spiru Haret din București și apoi a studiat la Universitatea București, unde este licențiat al Facultății de Drept.
În 1944, devine referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului, iar între 1946 și 1948 este atașat de legație la Ministerul Regal al Afacerilor Externe al României. Urmărit de Securitate, reușește să scape și să trăiască în clandestinitate sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel până în ianuarie 1956, când conform Decretul de grațiere nr. 421 al Prezidiului Marii Adunări Naționale fapta pentru care fusese urmărit se prescrisese și poate intra în legalitate. În 1959 însă este arestat din nou de Securitate în așa zisul lot Noica-Pillat, în fapt o colațiune fantezistă a organelor poliției politice prin care se dorea instrumentarea unui proces "lecție" pentru elitele intelectuale nemarxizate. "Lotul" cu pricina este rezultatul anchetei, cu alte cuvinte inventat în anchetă. Arestările în respectivul lot încep în decembrie 1958, când este arestat Constantin Noica, pe 11 decembrie. Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 la ora 2 noaptea, când i se pune o lanternă în față și este obligat să-și strângă câteva lucruri fiind urcat într-o dubă și dus la celebra Malmaison din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (București). Ultimul arestat din lot este Nicu Steinhardt, în ianuarie 1960. Sunt arestați, anchetați și condamnați un număr de 23 de intelectuali de prestigiu. Pedepsele au variat de la 6 ani până la 25 de ani muncă silnică, pentru Constantin Noica. Totalul în ani al pedepselor însumează 268 de ani. După ieșirea din închisoare urmează o perioadă dificilă de readaptare. Va lucra ca cercetător științific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secția Artă Veche și redactor la Editura "Cartea Românească".
Opera
Spiritul și litera. Eseuri critice, 1970
Bunul-simț ca paradox. Eseuri, 1972
Simțul practic. Eseuri și polemici, 1974
Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978
Ipoteze de lucru. Studii și eseuri literare, 1980
Alchimia existenței. Eseuri și portrete, 1983. A doua ediție, revizuitǎ, 1997
Souvenirs merveilleux d'un ambassadeur des golans, 1992
Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, 1993
Sfidarea memoriei, 1995 (în dialog cu Stelian Tănase)
Despre lucruri cu adevărat importante, 1997; a doua ediție, 1998
Interlocuțiuni, 1997
Politețea ca armă. Convorbiri și articole mai mult sau mai puțin politice, 2000
L'Occident est à l'Est, 2001
Moștenirea creștină a Europei, 2003.
Breviar pentru păstrarea clipelor, in dialog cu Filip-Lucian Iorga 2005
Amicus Plato Sau... Despărțirea De Noica, 2006.
Strada Armenească. Convorbiri cu Fabian Anton, 2006
|
Texte Recomandate
