Vreau să vă ofer nouăsprezece trandafiri ai lui Bahá'u'lláh.
Da, doresc din tot sufletul să vă ofer 19 trandafiri sau 19 citate remarcabile ale profetului Bahá'u'lláh. Este firesc să mă întrebați: da cine mai este și acesta? Răspund conform datelor enciclopediei engleze sau din Wikipedia că Bahá'u'lláh (ba-haa-ol-laa în arabă: بهاء الله "Gloria lui Dumnezeu") (12 noiembrie 1817 - 29 mai 1892), pe numele întreg Bahá'u'lláh Mírzá Husayn Alí ( میرزا حسینعلی), a fost fondatorul religiei Bahá'í.
S-a născut în Iran, în orașul Teheran, într-o familie nobilă. Tatăl lui a fost ministru la curtea șahului.
Potrivit obiceiurilor islamice, s-a însurat de tânăr. Soția provenea dintr-o familie bogată. Amândoi s-au ocupat mult cu ajutorarea săracilor și a nevoiașilor. După moartea tatălui său, lui Bahá'u'lláh i s-a oferit postul de ministru, dar l-a refuzat.

În vara anului 1844, după trei luni de la proclamarea lui Báb, Bahá'u'lláh a citit o scrisoare scrisă de către Báb însuși, după care a devenit și el babist. Bahá'u'lláh avea 28 de ani la acea vreme. Deși nu s-au întâlnit niciodată, Bahá'u'lláh și Báb au comunicat mult prin scrisori. Pe atunci nu exista internetul cu mesageria scrisă sau pe skipe!

Autoritățile din Iran n-au recunoscut religia babistă, iar pe toți credincioșii babiști i-au trimis la închisoare. Nici Bahá'u'lláh nu a scăpat. Închisoarea sa se numea Síyáh-Chál (Groapa negră). În timpul pe care l-a petrecut acolo, s-a rugat în continuu la Dumnezeu, cântând rugăciuni. Pentru că în țările islamice rugăciunile nu se spun, ci se cântă. Ce a urmat mai departe și până unde s-a ajuns, căutați și Dumneavoastră. Eu vreu doar să vă ofer nouăsprezece trandafiri…

E adevărat că nouăsprezece trandafiri mai este și titlul unei proze fantastice a scriitorului român Mircea Eliade. În ea autorul abordează tema semnificației actului creator. Dar, ce am eu cu 19 trandafiri? Cunosc câteva culegeri de citate, editate déjà, care conțin textele lui Bahá'u'lláh și ale lui Abdul Baha intitulate în rusă, bunăoară, “rozi liubvi”, în limba noastră cea română: “petale de trandafir” . Eu aleg doar 19 trandafiri…

Primul care este foarte sugestiv și chiar superb sună așa: "Numai acela care, în zilele noastre, își consacră viața slujirii întregii specii umane, este într-adevăr om." Citat încheiat de Bahá'u'lláh
Apoi: "O, slujitorul Meu! Purifică-ți inima de răutate și, neștiind ce-i invidia, intră în palatul divin al sfințeniei." Cuvintele aparțin iarăși în totalitate Lui Bahá'u'lláh.
"Într-adevăr, cunoașterea este o veritabilă comoară pentru om, și o sursă de glorie, mărinimie, bucurie, exaltate, încurajare și veselie pentru el. Ferice de cel ce tinde catre ea, vai de cel nepăsător".

Deocamdată, am trei trandafiri. Sunt niște secvente din Scrierile Baha'i. Acesta e începutul care, sper, va fi continuat cu urmatoarele:
”O, fiu al Spiritului! Primul Meu sfat este acesta: poseda o inima curata, bună și radioasă, pentru ca a ta să poată fi o suveranitate străveche, nepieritoare și vesnică".

Bahá'u'lláh a afirmat precum că; ”Pământul este o singură țară, iar toți oamenii sunt cetățenii ei”. Adică ai Țării Terra – planeta Pământ!
Într-un an nu tare îndepărtat am întâlnit la Chișinău un călător francez, care și-a plasat această afirmație pe coperta unei cărți, pe care n-am reușit să o citesc, ea fiind editată în limbile engleză și franceză. Însă, recunosc că am ținut-o în mâină și chiar am răsfoit-o cu atenție timp de vreo câteva minute bune. Peste câteva zile am scris un mic poem filosofic început parcă de la un capăt și terminat cu o puternică influență din scrierile baha,i.
Poemul meu, poate că este primul meu trandafir pentru Bahá'u'lláh, scris, probabil, într-o zi de Rizvan. Nu țin minte anume în a câta zi, în prima, sau într-a douăsprezecea. Asta mai puțin contează. Încurător este faptul că am poemul, pe care îl reproduc aici.

Adevărat e că într-o clipă,
sau, poate, și într-o bună zi.
Ne furișam pe străzi
Într-un oraș cu umeri albi
Cu pietre, busturi dalbe cufundate-n ceață
Doar pentru rătăciți sau orbi.

La capăt descopeream un zid de lemn, vopsit cu verde
Iertam dușmanul, dar nu-l iubeam
Pentru că el hotar vrea să ne-ntindă,
Să ne despartă temporar...

Iar noi, fiind prea dornici
Prea însetați de viață
Izbuteam să facem, ce nici în vis bizar
S-a profilat vreo dată.

În ziua fastă și fortăreața-i far.
E rod bogat pe un copac al umilinței
Din care noi vedeam destul de clar
Ceea ce ochii tăi ratau, când căutau iubita.

În ziua cea nefastă noi striveam cu talpa
Bruma de ură, ce ne-a mai rămas
Și ne desparte, dar și ne adună –
Ca la nevoie uzura să nu slăbească,
Ci spiritul adormit din morți să ni-l trezească.

Astfel extenuat de-al dragostei miraj
Nu mă gândesc la mariaj
Impus să fug pe străzi și pe pavaj
Pus pe prigoană am curaj să iert dușmanul.
Dar nu pactizez cu el nici în vis,
Pentru că viața, chiar din Paradis
N-o salvezi, ci o ratezi
Ca într-o zi nefastă.

În cale-mi ies iarăși zile faste, dar și nefaste,
În care fug tot mai departe
Spre zidurile prea înalte, nepenetrate –
Dar peste care – într-o clipă, dintr-o sclipire scurtă,
Trec peste ele și merg spre infinitul existent în noi
Unde-mi văzuși iubita, pe care o căutam,
Dar n-o găseam, neprigonit și ne impus de nimeni
Nici chiar de-ai tăi sau de ai mei –
Eterni nedoritori de-a fi cu ea
Și a savura cu fast,
Doar clipa vieții –
Mult mai Dumnezeiești,
Decât toată veșnicia morții.

Bahá'u'lláh a mai afirmat,/a scris: ”Adevărat vă spun, aveți glas să vorbiți numai de bine; nu îndrugați verzi și uscate, adică vorbe deșarte. Domnul a iertat ceea ce a fost. De acum încolo omul trebuie să rostească numai ce e potrivit și curat și să se abțină de la ocară, jignire sau orice îi întristează pe ceilalți”.
Altă sevență începe așa: ” O, fiu al Spiritului! Te-am creat bogat, de ce te cobori singur în sărăcie? Nobil te-am făcut, de ce te înjosești singur? Din esența cunoașterii ți-am dat ființă, de ce cauți iluminare la altul decât la Mine? Din lutul iubirii te-am modelat, cum de te ocupi cu altceva în afară de Mine? Privește în tine însuți, ca să Mă poți găsi stând în tine, Tare, Puternic și de Sine-Stătător.”
Expresia ”Din lutul iubirii” am folosit-o și eu intitulându-mi una din primele mele cărți de eseuri ”Din lutul iubirii”, Editura ”Pontos”, 2007, Chișinău.

De atunci au trecut vreo câțiva ani. Aproape 15 ani.

Altă secvență începe tot cu: ”O, fiu al...existenței! Fă-ți în fiecare zi un examen de conștiință înainte de a fi chemat la judecată; căci moartea, neanunțată, va veni la tine și vei fi chemat să dai socoteală de faptele tale.” Parcă sunt aceleași cuvinte, pe care le întâlnim și în Biblie. Nu întâmplător!
”O, prietene! În grădina inimii tale nu sădi altceva decât trandafirul iubirii, și de la privighetoarea afecțiunii și a dorinței nu-ți slăbi privirea. Prețuiește compania celor drepți și evită orice tovărășie cu cei fără de lege.”
Este încă o secvență baha,i sau încă un trandafir din cei nouăsprezece pe care caut să-i adun într-un singur buchet superb.
Câți trandafiri am până acum? I-ați numărat? Că eu mai doresc să vă propun câteva secvențe de acestea. Însă, ezit un pic, și mă mai gândesc...
Ezitarea sau șovăiala, tergiversarea, amânarea de azi de mâine uneori ne costă prea scump.
Am fost în luna martie, în primele ei zece zile. Doar cinci mă despărțeau de un eveniment, de o splendoare. Care se va începe/va fi la 16 martie curent la Haifa, Israel. Acolo, în acel oraș de pe malul Mării se află Centrul Mondial Bahá'í și…
- Grădina Ghetsimani! Se grăbvește să spună și chiar afirmă în glas o participantă la un târg de turism, oraganizat la Chișinău. Dânsa este din Mamaia, România.

Eu am vrut să o contrazic, să-i spun/mărturisesc că… Însă am intuit cu toată stima pentru meseria pe care o are, că este tipul de om ale cărui opinii, convingeri diferă de ale mele. Nu pot să-i întorc spatele pentru că toți sunt în căutarea adevărului și multe sunt căile care duc la el. ” Adevărul are multe fețe, însă el rămâne mereu unul singur” a scris `Abdu’l-Bahá'. Mă văd nevoit din nous ă explic cine este `Abdu’l-Bahá'. Apelez la Wikipedia. Dar, vai… Abdu’l-Bahá' (Persian/Arabic: عبد البهاء, 23 May 1844 – 28 November 1921), born ‘Abbás Effendí (Persian: عباس افندی), was the eldest son of Bahá'u'lláh,[1] the founder of the Bahá'í Faith. In 1892, `Abdu'l-Bahá was appointed in his father's will to be his successor and head of the Bahá'í Faith.[2][3] `Abdu'l-Bahá was born in Tehran to an aristocratic family of the realm. At the age of eight his father was imprisoned and the family's possessions were looted, leaving them in virtual poverty. Along with his father, `Abdu'l-Bahá was exiled to Baghdad where the family lived for nine years.
Informația din enciclppedie este în limba engleză! Și nu pot să o traduc. Am un caracter greu, nu tocmai bun.
Iar ”Un caracter bun este într-adevăr, haina cea mai de preț dată de Dumnezeu oamenilor. Cu ea, El îi împodobește pe cei pe care îi iubește…
Lumina unui carater bun depășește lumina soarelui și strălucirea lui. Oricine ajunge la acest țel este asemenea unei bijuterii printre oameni. Gloria și propășirea lumii depend în mod indubitabil de aceasta.
Un caracter bun este într-adevăr, haina cea mai de preț dată de Dumnezeu oamenilor. Cu ea, îi împodobește pe cei pe care îi iubește…
Vă atrag atenția la următoarele spuse: "Lumina unui carater bun depășește lumina soarelui și strălucirea lui. Oricine ajunge la acest țel este asemenea unei bijuterii printre oameni. Gloria și propășirea lumii depend în mod indubitabil de aceasta. Un caracter bun este mijlocul prin care oamenii sunt călăuziți pe calea cea Dreaptă și duși spre Marea Vestire. Bine de acela care este împodobit cu atributele sfinte și caracterul Oștirilor Cerești. ” Este încă un citat din scrierile Lui Bahá'u'lláh.
Acesta e al zecelea trandafir! Abia al 10-lea… Sau e al unsprezecelea!?
Până la 19 trandafiri mai am încă, și până la 16 martie am zile numărate pe degetele de la o mâină. Mă cuprinde o disperare, pentru că mă tem, că nu voi reuși să ajung la Haifa, acolo unde sunt toți trandafirii lui Bahá'u'lláh, care s-a mai expriamt în scrierile Sale așa: „ Scopul religiei, așa cum a fost el relevat din cerul Voinței sfinte a lui Dumnezeu, este acela de a stabili unitatea și înțelegerea între popoarele lumii: nu faceți din ea o pricină de neânțelegeri și certuri. Religia lui Dumnezeu și legea Lui divină sunt uneltele cele mai puternice și sigure pentru ca lumina unității să răsară printre oameni. Progresul lumii, dezvoltarea națiunilor, liniștea popoarelor și pacea între toți cei ce locuiesc pe pământ sunt principii și porunci ale lui Dumnezeu. Religia dă omului darul cel mai de preț, îi oferă cupa belșugului, îi împărtășește viața veșnică și revarsă binefaceri nepieritoare asupra omenirii.”

Și tot Bahá'u'lláh a spus: „Diferitelor comunități ale pământului și nenumăratelor sisteme ale credințelor religioase nu le va fi îngăduit niciodată să promoveze simțăminte dușmănoase între oameni. Iată Esența Credinței lui Dumnezeu și a Religiei Sale în această Zi. Aceste principii și legi, aceste sisteme puternice, ferm stabilite au izvorât dintr-o singură Sursă și sunt razele unei singure Lumini. Faptul că se deosebesc unele de altele se datorează nevoilor diferite ale vremurilor în care au apărut.”

Am aici abia 12 trandafiri! Multe din cele expuse, deocamdată, sunt departe de a fi o realitate, mai degarbă avem ceea ce avem: discordie, ură, neînțelegeri, certuri și chiar război, ba într-o parte a pământului, ba în alta, un loc concludent fiind estul Ucrinei ca să nu mai amintesc de alte părți de pe globul pământesc, de pe planetă...
Incertitudine și nesiguranță, neîncredere și ignoranță, ca să nu spun beznă în plin secol al luminilor, a tehnologiilor și primelor încercări ale oamenilor de a zbura în cosmos.

Câutând să mai adaog ceva am găsit un text scris de o româncă despre Templul Baha’i și Grădinile suspendate din Haifa.
Iată continuarea, firească ori mai puțin firească, am strigat! Și am decis să reproduc aici textul care m-a frapat. Îl puteam scrie chair eu! Dacă, bineînțeles, ajungeam în aceste zile de martie (2015) la Templul Baha’i din orașul Haifa.

"Templul Baha’i, supranumit biserica tuturor religiilor, a fost finalizat în anul 1953 și a devenit în scurt timp una dintre principalele atracții turistice din Haifa, oraș cunoscut drept centrul religiei Baha’i și al treilea ca marime din Israel. Templul a fost ridicat pe muntele Carmel si masoara 40 de metri inaltime, cele 9 fatade ale sale ilustrand 9 dintre religiile lumii.
Locatia aleasa pentru ridicarea templului nu este intamplatoare, Haifa beneficiind de o asezare la Marea Mediterana care îți taie respiratia, fiind in prezent unul dintre principalele porturi ale Israelului si un oras multicultural, ce ofera turistilor multe muzee si site-uri arheologice.
Templul este inconjurat de gradini spectaculoase, cunoscute drept unele dintre cele mai frumoase gradini din lume, datorita arhitecturii diverse si simetriei perfecte, dar si unicitatii acestora, o parte din gradini fiind suspendate peste soseaua Haziyonuth.
Amenajate in trepte pe versantul nordic al muntelui Carmel, gradinile Baha’i sunt formate din 18 terase dispuse in 9 cercuri concentrice ce inconjoara Templul Baha’i, reprezentand cei 18 discipoli ai Profetului Bab. Impreuna cu terasa Altarului, gradinile insumeaza 19 terase, numar ce are o semnificatie deosebita in religia Baha’i.
Incepute in 1987 de catre arhitectul Fariborz Sahba si deschise spre vizitare in anul 2001, Gradinile Baha’I se intind pe o suprafata de 200.000 de mp si ofera o panorama superba spre Marea Mediterana.
Alei de promenada realizate din pietre de diferite culori, infrumusetate cu sculpturi din fier forjat si piatra, fantani, cascade, pomi fructiferi, chiparosi, palmieri, cactusi si bogatia de flori inmiresmate atrag sute de mii de turisti anual.
Cu un farmec aparte, pline de exotism, culoare si eleganta, Gradinile din Baha’i invita la contemplare si rugaciune, imbogatind spiritual sufletul vizitatorului.
Designul acestora a fost inspirat de religie, respectiv de doctrina si credinta Baha’i, influențe persane fiind vizibile, mai ales in dispunerea copacilor care crează zone umbroase de relaxare în zilele toride. In centrul Grădinilor se regaseste Altarul lui Bab, considerat al doilea cel mai sfant loc de pe pamant pentru Baha’i, dupa Altarul lui Bahá'u'lláh din Bahji, aflat in apropiere de orasul Acra din nordul Israelului, unde s-a stins din viata fondatorul credintei Baha’i.
Ramasitele profetului Bab se regasesc în mausoleul din piatra ce respecta arhitectura orientala, ridicat in anul 1909. Acesta a fost completat in anii urmatori cu o structura suprapusa din marmura si granit ridicata in stil neoclasic cu influente orientale si a fost finalizat in anul 1953 prin impodobirea cu un dom aurit, rezultand ceea ce se numeste astazi Templul Baha’i. Acesta pastreaza cartile sfinte ale religiei Baha'i.
Gradinile interioare din apropierea Altarului pot fi vizitate între orele 09.00-12.00, iar cele exterioare intre orele 09.00-17.00, in fiecare zi, mai putin in zilele ploioase si in zilele sfinte Baha’i, când sunt închise. Vizitarea aceastora incepe de pe creasta Muntelui Carmel pana la Templul lui Bab si soseaua Haziyonuth. Turul dureaza aproximativ o ora, iar intrarea este libera si nu necesita rezervare, decat pentru grupuri ce depasesc 25 de persoane. In zilele de miercuri nu se organizeaza tururi de vizitare. Turistii pot vizita gradinile si pe cont propriu, avand acces pe oricare din cele trei intrari ce fac legatura cu orasul.
Vizitatorii sunt rugati sa poarte tinute decente, incaltaminte comoda si sa nu aiba asupra lor animale, arme, mancare si alte bauturi in afara de apa."
Articolul dat a fost scris de Monica Anghelovici. Mi-a plăcut cum a scris. Bravo Monica, vreau să spun și mai doresc să-mi exprim satisfacția pentru cele citite. Cred că, aproape așa ași scrie și eu. Însă, deocamdată, notez doar că Теmplul lui Bab și Grădinile Bahai din Haifa fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.
În plină iarnă, în gerar doream întradevăr doream să ofer nouăsprezece trandafiri superbi. Însă după ce am trecut de luna martie, în aprilie nu mai am acea dorință puternică de astă iarnă. Și, nu este greu de explicat de ce s-a întâmplat așa.
În iarnă s-a aprins lampa speranței. Vroiam să văd locul/locurile sfinte din Israel, din Akka, Haifa și alte localități cunoscute lumii. Nouăsprezece trandafiri, de fapt sunt al lui Mircea Eliade, scriitorul și filosoful istoricul tuturor religiilor, dar și ai Credinței Baha i. Firește apare întrebarea: Da de unde s-a luat ea? Să o iau din nou de la capăt? Sau o las baltă. Acum, la sfârșitul lui aprilie, când la 29 va fi ziua a noua de Rizvan, apoi la 2 mai a nouăsprezecea de Rizvan. Încă un cuvânt nou. Nu este așa că v-am pus la încurcătură? Pare-se că și eu însumi m-am încurcat nițel pentru că în anul acesta și în alți ani n-am fost primăvara la Haifa.
Gata cu trandafirii. Nu mai ajung la cifra 19. Las totul baltă și nu mai cred! Până nu văd, până nu simt: 19 trandafiri! Haifa sau Adrianopolul de lângă Istanbul. Desigur că vreau să văd și Constantinopolul sau Istanbulul îndrăgit de Kadare, orașul de la Bosfor, de pe o parte puțin în Asia și pe altă parte puțin în Europa. Iar dacă vine vara, aștept, poate cineva îmi va oderi mie 19 trandafiri și un tichet avia spre Tel-Aviv, poate chiar, din Istanbul...
Nu numaidecât din Chișinău.

Am notat toate acestea în ziua de 21 martie și am completat în aprilie din Chișinău, 21 martie 2015 - aprilie...
Am multe de adaogat, dar... mai stau un pic. Fiindca daca veti intra singuri pe site
http://www.bahai.org.ro/info/viata-comunitatii
multe veti afla, mai multe decat pot eu sa marturisesc aici.