Din cand in cand gandurile o iau razna prin cap si ajungi pe la 40 – 50 de ani sa te scapi ocazional in butoiul cu melancolie al amintirilor cu iz de tinerete, tinerete pe care o simți depărtându-se din ce in ce mai mult de tine. Îmi spun mereu ca e timpul sa-mi aștern gândurile pe hârtie dar din amânare in amânare am ajuns la aproape 50 de ani si tot n-am făcut-o, pana acum când... iată-le!
Cred ca cele mai marcante amintiri, pe lângă unele momente cheie ale copilăriei, sunt amintirile legate de prima dragoste. Parca si acum aud primul telefon primit de la ea acum 25 de ani in care se străduia sa mă convingă ca ii place de mine si ca daca as fi interesat sa o întâlnesc, sentimentul ar putea fi reciproc. Țineam in mana receptorul vechiului telefon bleu cu disc si mă fâstâceam neștiind ce sa cred, ca e o gluma proasta a vreunui prieten ori chiar este adevărat. Când mi-a spus ca am o voce sexy la telefon, m-a convins, micul narcisist pe care toți îl avem ascuns in noi a luat controlul deși in subconștient știam ca este o minciuna sfruntata. Așa a început deci, ea a făcut primul pas iar apoi, in următorii 5 ani ne-am potrivit pașii împreuna. Ea miniona, drăguța, îndrăzneața, întreprinzătoare, practica, eu de asemenea drăguț dar timid, expectativ, contemplativ, se pare totuși ca într-adevăr in unele cazuri contrastele se atrag. In ciuda unor ocazionale mici fricțiuni iminente, pentru mine relația a fost minunata, si a fost prima persoana căreia i-am spus vreodată „te iubesc”.
Am construit cărămidă cu cărămidă amintiri frumoase care vor rămâne pe veci imprimate in memoria mea cu excepția cazului in care va da Alzheimer-ul peste mine desigur. Inocenta, prostie, naivitate, entuziasm, euforie si multe alte aspecte din paleta larga de sentimente pe care le experimentezi când iubești pentru prima data in viată, pe toate le-am cunoscut cu ea. In timp însă, spiritul ei antreprenorial a început sa se ciocnească tot mai mult cu spiritul meu contemplativ rezultând in despărțire. Clasic nu-i așa?
In prima săptămâna fără ea m-am îngrijorat de faptul ca nu simt prea mult si mi-am zis ca poate nu o mai iubeam dar ceva mai târziu mi-am dat seama ca mă înșelam amarnic. La vreo 10 zile m-a lovit un dor de ea pe care nu îl mai întâlnisem niciodată in viată si am făcut tot posibilul sa o am din nou lângă mine dar toate încercările mele au eșuat si viața a mers înainte cu mine pierzând cam 10 kile’ si ea având un nou partener, ceva mai târziu si eu aveam o noua partenera. La trei luni de la despărțire telefonul bleu cu disc a sunat din nou si acum ea mă ruga sa fim din nou împreuna dar, intr-un acces de imbecilitate pe care l-am regretat ani si ani, am refuzat din principiu pentru ca eram cu altcineva. Nici acum nu știu încă daca e mai bine sa pui mai presus in viața principiile sau sentimentele, am fost întotdeauna inconsistent in abordare.
Asta a fost tot, am văzut-o pentru prima data acum 25 de ani, de 20 de ani nu am mai văzut-o deloc, de 15 ani sunt plecat din Romania, de 10 ani sunt căsătorit, desigur cu altcineva, iar in ultimul timp pic cam des in butoiul cu melancolie după cum spuneam.
Deși mi-e dor încă de acele timpuri, când reflectez mai adânc, îmi dau seama ca de fapt e mai bine ca s-a terminat așa. Nu sunt misogin dar majoritatea femeilor se transforma in neveste iar noi ne transformam in soți. Asta se știe ca implica certuri, manifestări nesuferite ale ego-urilor căutarea misterului pierdut de faptul ca iți cunoști partenerul in cele mai fine detalii fizice si psihice ceea ce rezulta des in divorț, trișare sau si mai rău într-o conviețuire sub semnul tolerării reciproce, lipsita de sentimente puternice.
Deci draga mea, as concluziona cu următoarea constatare, mă bucur enorm ca nu te percep ca pe o nevasta cicălitoare ci ca pe visul poetic de iubire al tinereții nu demult apuse. Ești bandajul de liniște senina pus pe rana deschisa in suflet de nebunia vieții cotidiene. Ca si un bandaj, nu îl folosesc permanent, doar când rănile sângerează. Poezia pe care ai scris-o pe o felicitare de Crăciun încă îmi atinge anumite coarde interioare ale sufletului când o recitesc iar atunci când privesc pozele cu noi tineri si fericiți vad soarele pe cer chiar daca este ceata si înnorat afara. Îți mulțumesc ca m-ai învățat sa iubesc!