agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-27 | [This text should be read in romana] |
(Sura 4,36) "Nu doriți ceea ce i-a dat Dumnezeu unuia, mai mult decât altuia dintre voi..."
Vidia și invidia sunt arme de atac fizic și psihic. Oricât ar fi de sigur pe el, nimeni nu le poate deține simultan, fiindcă lucrează in regim flip-flop [160,(101)]. La început ne-au determinat pe diferite căi să închidem combinatele de creșterea porcilor. Au crezut că vom muri de dorul șuncilor occidentale. Nu s-a întâmplat așa. Au trecut apoi la combinatele în care creșteam găini outoare. Ni le-au demolat și am rămas și fără găini. Vom cumpăra din mediterana pui gomflați în 18 zile, 4 kilograme bucata. Procesul a fost tot timpul condus științific și urmărit prin statistici iar statisticile erau imediat aruncate în eter, să ne râdă toată planeta. Românii au cel mai mic consum de carne pe cap de locuitor. Mâncăm doar păine cu mămăligă sau mămăligă cu pâine. Românii își văd însă înainte de treaba lor și când vine Ignatul fiecare își taie porcul, de pe lângă casă, care nu are nici ștampila de Comtim, nici de Frankfurt, nici de Hong Kong, sau Debrețin. Pur și simplu e porcul omului. Dacă au văzut că tot mai e câte o ciozvârtă de șorici au interzis atunci vaccinarea purceilor contra pestei, așa încât să trăiască doar cei de la Buda. Și am pierdut zeci de mii de purceluși. În sfârșit a venit Ignatul și anul acesta românii iar au tăiat câteva milioane de porci. Toți odată. Insuportabilul guițat de belșug și îmbuibare din Carpați, a cutremurat toată Europa. Ei care își cumpără câte două-trei feliuțe transparente de carne, ca să facă economie la euro, și pentru o pulpă plătesc rate trei ani, nu mai pot de invidie. Indignați de porcii tăiați deodată, pe care românii îi prepară și îi pun la borcan, din care vor mânca până la secere, în timp ce eurostatisticienii, cred că ne hrănim cu păpădie și așteaptă să ne dăm duhul de două secole. Pentru sacrificarea minorilor: purcei în lapte, vițeluși de aur, mieluți de paști, ieduți jucăuși, va fi nevoie pe lângă certificatul fiscal de bonitate pentru achitarea TVAurilor și de declarația scroafei, vacii, oii sau caprei mamă, precum că nu au fost hărțuite sexual în timpul gestației. La două milenii și trei ani de la Nașterea Mântuitorului a venit în sfârșit timpul și după campania drepturilor omului, drepturilor copiilor, e momentul să ni se implementeze acum și drepturile porcului. Animal dotat cu afinități și compatibilități anatomice cu mulți oameni, porcul și-a jucat gălăgios dar cu modestie rolul de alternativă psihospirituală predilectă duhurilor rele ce îi bântuiau, dovedindu-și atât devotamentul dar mai ales puterea de sacrificiu: (Matei 8,30) "Departe de ei era o turmă mare de porci care pășteau. Și demonii rugau pe Isus și ziceau: Daca ne scoti afara din ei, da-ne voie sa ne ducem in turma aceea de porci. Duceti-va, le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în turma de porci. Și iată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a murit în ape. Cei care îi pășteau au fugit și s-au dus în cetate și au spus tot, și cele întâmplate cu cei posedați de demoni." Legăturile porcului cu omul și cu duhurile fiind deci cu mult mai complexe decât suntem dispuși să acceptăm, porcul reușește după lupte milenare să obțină locul pe care îl merită nu numai pe mesele restaurantelor dar și la mesele parlamentelor, organizațiilor, forurilor. Porcul nu mai poate fi tăiat după datină, ci prin proceduri paradisiac-eufemistice prealabile, precum condamnații la moarte din America, statul cel mai democratic pentru lumea cuvântătoarelor sau necuvântătoarelor, fără discriminare. Ce face invidia din om! Nu mai vorbim de ritualurile de tăiere ce ni se va impune pentru bovine, oi, mistreți, cerbi, gâște, rațe, găini, pui, prepelițe, bibilici, curci, curcani, broaște, pești, viermi, râme pentru momeală, raci, scoici, plancton și tot ce a mai inventariat Carolus Linnaeus. Va trebui desigur să le prezentăm înaintea sacrificării filmulețe de animație achiziționate de la reprezentanțele lui Walt Disney, să-i lăsăm să-și transmită testamentul prin e-mail, după conectarea grajdurilor la internet, iar grăjdarii își vor fi luat masteratele în selectarea uruielii și sortarea băligilor, după pilda întreprinzătorului Noe. Biblia se dovedește din nou un izvor nesecat de inspirație: (Geneza 9,2) "S-apuce groaza și frica de voi pe orice animal de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mișcă pe pământ, și pe toți peștii mării: vi le-am dat în mâinile voastre. Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană, toate acestea vi le dau ca și plantele verzi. " Nici măcar preceptele biblice nu se transpun în practică fără instrucțiuni de aplicare. Vidia nu se lasă mai moale că doar are aceeași constituție fonetică. S-au lansat deja comenzi fabuloase de injecții calmante, alinătoare, extaziante, adormitoare pentru întreaga fauna urbană, suburbană, rurală, terestră și rupestră. Când milioanele de paragrafe ale miilor de prevederi din sutele de protocoale cuprinse în zecile de dosare negociate și semnate își vor produce efectele placebo, le vom cumpăra pe toate și Europa va deborda de încasări. Cea mai bănoasă va fi însă marcarea cu cipuri a patrupedelor, apoi a zburătoarelor, a înotătoarelor. Nici un țăran român nu va mai crește animale de capul lui, așa încât să-și prelungească la infinit bunăstarea, să deruteze statisticile comunitare și să evadeze din formularele fiscale cu vreun pui de găină sau cu vreun cuib de cartofi, ca elvețienii. Începând cu 2004 toate animalele din gospodăriile îndărătnicilor țărani români, vor fi marcate cu cipuri, ce le va scoate din condiția de animal anonim fără drepturi și fără identitate. Astfel marcate, lighioanele vor putea fi convocate la summituri prin satelit, vor putea fi întrebate de sănătate de la distanță, nu vor mai putea fi mâncate de lupi, urși, sau alte jivine fiindcă vor fi avertizate la timp, și evident nu vor mai fi sacrificate nici chiar de cei ce le hrănesc decât după completarea sutei de formulare și declarații din dosarele primăriilor. Când păscătoarele vor trece prin zăplazul de lasere al imașului pe alte moșii, boierii vor citi direct pe monitoare ale cui sunt vitele, câte fire de știr au înghițit, ce pagube au făcut băligile. Facturile vor ajunge direct la țăranul ghinionist, fără întârziere și fără putință de tăgadă. EmanCiparea șeptelului este gratuită pentru țărani, adică se face din bani de la buget, deci tot din buzunarul lor. Regenerarea fondurilor se va face din amenzile enorme plătite de cei ce vor refuza semnul fiarei la recensământul comunitar al patrupedelor. Evident cipurile sau crotaliile vor fi cumpărate pe bani grei din import fiindcă industria românească nu mai fabrică de zece ani decât lopeți și găleți. Ca măsură de eradicare a evaziunii fiscale țărănești, este binevenită. Statul nu mai putea suporta sfidarea țăranului care își producea de capul lui ce voia și cum voia, sfida inflația și se sustrăgea de la impozite, cote, dijme, taxe sau cum le va mai fi spus [160, (65)],[161,(120)]. Ajunge, gata cu nedreptatea. Când taie cocoșul și îl pune în oală, țăranul trebuie mai întâi să-și vireze TVAul pe tuleie, pe pinteni și pe fudulii! Mi se pare corect. Așa cum corect a fost și tratamentul pe care statul îl aplică de decenii țăranului român pe care îl ghiftuiește cu o pensie jignitoare de câțiva dolari pe lună! Asta după ce l-a mobilizat, trecut în rezervă, împroprietărit, expropriat, întovărășit, colectivizat, desproprietărit, încartiruit, orășenit, destovărășit, descolectivizat, dezorășenit, reîmproprietărit, retrocedat, urmând să fie reîntovărășit și în final cimitiruit [161,(144)]. Dacă noi nu putem, Dumnezeu ne va ocroti poate țăranii - rădăcinile, tulpinile și lăstarele noastre, căci noi nu-i mai suferim și călcăm pe urmele fiarei așteptându-ne cu demnitate rândul la înfierat: (Apocalipsa 13,18) "Și face ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primeaască un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei." Să fie oare vreo legătură cu încăpățânarea țăranului român de a nu depinde de nimeni? PS. Astăzi 26.11.2005 am auzit cu urechile mele, la un post de televiziune, un antreprenor de locuințe standard, de tip vilă, de cca 100.000 euro bucata, care deplângea situația împrumutului ipotecar în România, situat undeva la 22% din nivelul existent în UE. Explica acest decalaj, ca și posibilitățile mici de recuperare față de UE prin “existența populației reziduale pe care o deține România, reprezentată de țărani și cei ce au câștiguri atât de mici încât nu-ți vor permite niciodată să contracteze un credit ipotecar pentru construcția de locuințe”. De vreo două săptămâni cam în fiecare zi pe toate posturile de radio și tv suntem obișnuiți cu ideea că în anul 2006, la noi în țară vor fi închise 1000 de abatoare. Mi-aș fi dorit să aud această știre formulată astfel: In România au fost construite și utilate, conform exigențelor și cerințelor Uniunii Europene 500 de abatoare moderne. Instalațiile sunt deservite de personalul cu experiență în domeniu, care a absolvit cursurile speciale de instruire (operatori carcase, selecționeri tendoane, controlori de oase, stiliști, pedichiuriști, peruchieri, animatoare, agenți veterinari, admini baze de date). În consecință cele 1000 de abatoare care ne făcuseră de râsul lumii vor fi dezafectate. Din fondurile recuperate, vor fi construite 250 de gradinițe cu program prelungit, pentru copiii foștilor măcelari și parlagii.Astfel sunt respectate și drepturile omului și drepturile copilului și drepturile porcilor. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy