1.Dacă frumusețea o percep ca o totalitate de fenotipuri ideale întrupate într-un corp angelic, în schimb, urâțenia pune măști hâde pe fețele modelate de sculptorul numit inestetică.

2.Plusul își scrie cu vocație propriile compendiuri de calități și pozitivități, în timp ce minusul își face din coșmarurile disperării o lașitate a groazei care totuși întreține speranța nimicniciei.

3.Curajul înnobilează caracterul cu puterea benefică de a iubi fără prejudecăți riscul.

4.Suferința inoculează în memorie falsitatea senzațiilor morbide și naște lăuntric un haos artificial.

5.Dacă aș considera fericirea o noțiune concretă a sublimului transfigurat în afecte, m-aș întreba de ce abstractul ei ține de o perfecțiune de neatins pe planul realității imperfecte.

6.Deznădejdea este o forță inversă care atacă puterea voinței și induce în sine senzațiile negative ale letargiei și blazării.

7.Mișcarea gândurilor în idei și reprezentări are un trend evolutiv, creând materia reflecțiilor.

8.Depresia dezvoltă crize psihice în omul care nu mai vrea nimic de la viață și se multiplică în corp, atacând structura fragilă a matricei ființării, cu elementele definind pozitivitățile.

9.Vocea învingătorului este o incantație a victoriei asupra plânsului lașității, iar structura sa interioară este “dopată” cu curaj însămânțând pământul eșecurilor cu succese.

10.Dacă Dumnezeu ar coborî pe Pământ, învingătorul și-ar crea din materia victoriei o aură indestructibilă, iar învinsul și-ar face din plâns un scut permeabil.