Se crede că la început a fost CUVÂNTUL. Acel cuvânt simplu, dar fără noimă de multe ori pentru cei care, preocupați de-atata libertate a lui, uită să-i mai dea vreo importanță și abuzează de el cu încrederea stăpânului pe situație. Căci forma cuvântului nu seamănă cu lumea, chiar și atunci când el vorbește despre ea. CUVÂNTUL este acea realitate secundă, mai puțin adevărată decât cea adevărată. Un vers, de pildă, vorbește îndeajuns despre puterea de creație a cuvântului, dar nu este accesibil oricui, pe când un “cal” este un “cal”, pur si simplu. Forma lui nu impune conținutul, adica noțiunea de “cal” și totuși toată lumea îl știe și îl recunoaște.
O metaforă este însă altceva. În spatele ei se ascund sensuri ce pun la încercare de multe ori imaginația și iscusința ta. Aici intervine puterea de creație. CUVÂNTUL sugerează idei, trăiri intense, neliniști. CUVÂNTUL este tot ce tu nu poți fi. CUVÂNTUL poate fi, de asemenea, ințeles greșit. Te poate coborî, te poate urca, te poate jigni, te poate lăsa indiferent. Puterea lui de creație poate depinde si de puterea ta de a-l ințelege și de a-l stăpâni.
Opusă cuvântului este TÃCEREA. Acea tăcere asociată deseori ințelepciunii. Acea tăcere pe care o preferi cuvântului simplu, dar adevărat. Caci CUVÂNTUL este adevăr, iar adevărul este greu de suportat.
Dar CUVÂNTUL este și minciună. Minciuna încarcă conștiința, iar știința fără conștiintă ruineaza sufletele. Iată cum se ajunge, din aproape in aproape, la rădăcinile spirituale ale lumii: DUALITATEA. BINELUI SI RÃULUI, ca fațete ale umanității-una divină, alta decadentă-li se alătură: femeie-bărbat, soț-soție, mamă-tată, fiică-fiu, soră-frate, soare și lună, noapte și zi, iarnă și vară, real și ireal, sacru și profan, adevăr și minciună.
CUVÂNTUL poate subjuga, poate înfiera, poate arde, poate mistui. CUVÂNTUL poate renaște, poate trezi, poate relaționa, poate ferici. Potența lui este departe de înțelegerea ta și totuși te încăpătânezi să-l strivești cu înverșunare în cele mai contorsionate asocieri.
Nu-l înțelegi, caută-l la el acasă!
Nu-l afli, nu-l folosi! Te va găsi cu siguranță el însuși într-o bună zi, și atunci cinstește-l, pentru că ești în patria LUI.