-Ai vrea să-mi iei un interviu deci...zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp....am răspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit,spunând:
-Timpul meu este eternitatea.Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie,se grăbesc să crească,apoi iarăși tânjesc să fie copii;că își pierd sănătatea ca să facă bani și apoi își cheltuiesc banii să își refacă sănătatea;faptul că se gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul,iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp.Apoi am întrebat:
-Ca un părinte,care sunt câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să învețe copiii Tăi?
-Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc și că durează mai mulți ani ca acestea să se vindece;să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai puțin;să învețe că există oameni care îi iubesc,dar pur și simplu nu știu să-și exprime sentimentele;să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit;să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că de asemenea trebuie să se ierte pe ei însiși.
-Mulțumesc pentru timpul acordat,am zis umil.Ar mai fi ceva:ce ai dori ca oamenii să știe?
Dumnezeu m-a privit zâmbind și a zis:
-Doar faptul că sunt aici,întotdeauna...