Încep prin a mărturisi că niciodată, în lunga mea ședere la acest hotel, n-am văzut lumina zilei. Camera mea de n euro pe noapte dădea spre o curte interioară. Dimineața mă trezesc cu mirosul de mic dejun în nas- noaptea adorm cu miros de pubelă. Nu pot să stau fără geam deschis pentru că mă sufoc.
Încep prin a mărturisi că sunt mort și renăscut după ce m-am alăptat cu soarele blând, de noiembrie, a Barcelonei.E un țipăt și un râs de copil, e o nebunie și pe de altă parte cel mai firesc oraș. Sunt catalan așa cum respir, sunt catalan așa cum merg pe stradă , sunt catalan așa cum zâmbesc. Îmi părăsesc orice urmă de afiliație, abandonez orice fostă dragoste pentru Catalonia. Nici nu se poate altfel.
Am dat târcoale, trei zile la rând, ca o hienă îndrăgostită, Sagradei Familia. Este ceva de neînchipuit, este strigătul primordial al omului către Dumnezeire. Nu există ceva mai frumos- și pot să mă laud că am văzut cele mai frumoase catedrale din Europa. Sagrada Familia este sărutul lui Dumnezeu pe tâmpla mortului Gaudi, călcat de tramvai într-un Decembrie 1926. Sagrada Familia este pecetea legământului între noi și El, este misterul dragostei eterne și taina nemuririi. Sagrada Familia este plânsul mamei pentru Acela care stă suspendat pe o bârnă îngustă, între nori. Sagrada Familia este minune și încântare, un delir al privirii.
Dar Barcelona nu este numai Sagrada Familia. Este și muzeul Dali, cu camerele mici, familiare, cu perdelele sub care stă ascunsă câte o surpriză pentru vizitatorul atent. Este Dali cel din carul alegoric, cu alți Dali cu frumosul ascuns în boul ridicat la ceruri de Înger.
Barcelona este portul și mirosul de mare. Marea Cantabrică miroase cu totul și cu totul altfel. Este mirosul depărtărilor și armoarul marinarilor lui Columb, este duhoarea animalelor fantastice, "Hic sunt monstres" și pescărușii și tot ce înseamnă dor de ducă. Barelona este căpitănia portului și vama și cei din Guardia Urbana care i-au înlocuit pe detestații Guardia Civil cu tricornurile lor. Barcelona este mirosul de supă de pește și dorul greu al târfelor din port. Barcelona este minune și depărtatul castel Montjuich și Ferrocaril de Catalaunya.
Barcelona este o căsătorie îndeplinită, un orgasm colectiv care ni se dă, nouă, în fiecare zi. Îmi place să mă plimb dimineața pe Diagonal, atunci când orașul încă nu s-a trezit, când vântul din mare încă mai hoinărește liber pe străzi. Sunt un mort viu pe străzile din Barcelona, un mic spirit înghesuit de frumusețe. Îmi place să mă plimb noaptea pe Ramlas, către statuia lui Columb. Atunci miroase Barcelona, miroase înnebunitor a speranță și visare.
Barcelona nu este Spania. Barcelona este Sudul de legendă, Barcelona este Catalonia. Barcelona nu este Spania. Spania este tolerată aici dar nu iubită. Dacă mâine...Barcelona s-ar separa de Spania pentru că nu au nimic în comun.