Schita cu eroi

Anonimatul inseamna echilibru usor de mentinut, de aceea este preferat de catre indivizi, contrar unor fantasme pe care le au oamenii despre eroism si succes. Iesirea din anonimat presupune o constiinta a dreptatii si ca urmare, o stare naturala de conflict, adica de dezechilibru. Eroii sunt victimele acestei situatii. Crizele nu sunt rezolvate de eroi ci doar sunt puse in evidenta de acestia. Ei sunt cei ce spun cu voce tare ceea ce toata lumea stie, dar nimeni nu pronunta. Eroii sunt doriti dar imediat neglijati din aceasta cauza.

Eroii joaca spectacolul eliberarii fiind singurii care nu stiu ca este vorba doar de un spectacol. Chiar daca nu ar fi un spectacol, actiunea eroica este perceputa asa numai de catre erou, fara ca acesta sa poata dovedi cuiva aceasta. Inteleg acest lucru doar cand redevin anonimi. Daca nu inteleg vor ramane definitiv niste suferinzi.

De aceea sunt ocolite instinctiv, de catre indivizi, situatiile ce pot sa devina eroice si rolul de erou, cu toata condamnarea celorlalti, acei anonimi care asteapta spectacolul.

Sfatul unui intelept ar spune sa nu lasam niciodata lucrurile sa ne transforme in eroi. Nu totdeauna obtinerea dreptatii va vindeca ranile capatate. Obtinerea libertatii este in mare parte doar o afirmatie, o stare formala, care nu impaca premisele ce au determinat conflictul.
Incapacitatea armonizarii noastre cu mediul ne face eroi si suferinzi.

Totdeauna ideea de libertate a fost o forma alternativa de acceptare a starii de conflict. Eroul este de fapt un personaj ideal care implineste visul oamenilor de a trai neglijand dezechilibrele care ii impresoara, ceea ce nu este posibil.

Oamenii inteligenti nu pot deveni eroi. Dintr-un mare grup de personalitati, de regula eroul se detaseaza prin altfel de trasaturi, el este sfatuit cu idei de ceilalti in ceea ce presupune actul de inteligenta, in schimb are dezvoltat in exces simtul dreptatii ceea ce il face sa le aplice.
Pentru erou acest simt dezvoltat este un defect, doar pentru sistem este o binefacere.

Revolutiile sunt acte ale unor eroi putini, datorate ideilor neaplicabile ale celor multi. Cei multi care participa devin figuranti si spectatori in acelasi timp. Revolutiile sunt spectacole pe zone largi ale societatii.

Se spune ca revolutiile isi devoreaza eroii. De fapt ii abandoneaza prin faptul ca ele nu mai exista dupa terminarea spectacolului, respectiv a crizei care le-a generat. Dorul de revolutie al eroilor ii face sa fie indepartati si laudati in acelasi timp ca revolutionari de profesie. Ei devin povestitori.

Eroii nu pot fi anonimi. Eroii cei multi ai razboaielor sunt in realitate victime. Transformarea lor ulterioara in eroi este o nedreptate. Disparitia lor este o consecinta dramatica a realitatii istorice. Exaltarea din naratiunile de dupa este absurda in raport cu deznadejdea individula a acelor oameni.

A deveni erou ca victima a unei nedreptati este in realitate o ireversibila drama. Nimeni nu urmareste soarta acestor eroi, chiar si a celor ce apar sporadic in presa. Ar gasi multa tristete si dezamagire.