Acum câțiva ani, într-o vizită prin Nuremberg am văzut într-un magazin „Kaufhalle” peste 30 de tipuri de tirbușoane. Existau tirbușoane de cele mai diverse forme și stiluri-cele mai eficiente te scuteau de efortul de a trage dopul dinlăuntrul sticlei, propulsându-l afară printr-un sistem de pârghii.
Ce legătură are toleranța cu dopurile ? Tirbușoanele erau tolerante, se acceptau între ele. Și toate făceau același lucru- scoteau dopuri. Din păcate, însă , noi nu am învățat să scoatem dopuri bine.Dar ne deranjează alte tirbușoane. Și suntem din ce în ce mai intoleranți. Există foarte multe căi de realizare a unor deziderate, politice, naționale, etc. Din păcate noi alegem , de multe ori, cea mai neplăcută cale.Cea a urii. Cea a mulțimii, a „mob”-ului care pretinde, de cele mai multe ori prin violență, niște lucruri. Și care, în general, obține succese mici, ratând esențialul.
E frumos să te preocupe soarta unui individ. Dacă aș ști că acolo, departe ,X X-escu este frustrat de drepturile sale ca individ aș fi primul care aș sări să-l apăr. Însă, din păcate, prietenii mei intoleranți (căci suntem cu toții prieteni aici, la Agonia, chiar dacă ținem cuțitele la vedere) nu-l apără pe X X-escu cu ceea ce reprezintă el. Ei se doresc mai profunzi, ei apără niște idei. Și alunecă în intoleranță.
Intoleranța ignoră valoarea individului. Trebuie să fii intolerant față de mankurți, comuniști, securiști și de cei educați în comunism.Nu poți fi intolerant față de Gigel, Costel sau Ionel. Dar Gigel e fost comunist și poate bozgor, Costel e jidan și Ionel e țigan. Nu contează că sunt oameni buni, poate chiar mai utili societății decât noi. În particular poate mergem și la bere cu ei. Dar suntem intoleranți față de grupul din care fac parte, față de ceea ce avem noi impresia că sunt.
Intoleranța minimizează individul, calitățile și meritele personale ale acestuia. „Ce, dragă, a ajuns președinte ? L-au votat oamenii ? Păi cum să nu ajungă, dacă e comunist ?”. Pentru intolerant, totul este o Mare Conspirație în care, evident, el este cel nedreptățit. Într-un banc perimat Dumnezeu îi promitea lui Ițic câștigul la loto dacă acesta va juca. Intolerantul nu vrea să joace. El se simte mulțumit cu ura .
Intoleranța refuză procesul mental, refuză necesitatea de a gândi. „America e cea mai importantă țară de pe lume. Președintele ei trebuie să fie un geniu-nu-i așa ? De aceea, tot ce face America e bun”- e un exemplu de raționament intolerant.
Intoleranța folosește un vocabular extrem de limitat. Termenii preferați sunt în general,Patria și Limba .Patria noastră e mai bună decât a lor. Limba noastră e singura în vigoare. Patria și limba noastră ne dau calități unice, nebănuite.
Câte ceva despre Patrie și Limbă însă în a doua parte a acestui eseu.