Intelegem in general prin abstractizare capacitatea de a deduce un sens general din citeva insiruiri particulare, de a reduce un obiect sau altul la citeva trasaturi esentiale ale lui sau ale grupului din care face parte. Curentul intitulat abstractionism incerca sa mute privirea de la realitatea exterioara la o asa-zisa realitate interioara, realitate care, in cazul abstractionistilor, nu a fost niciodata conturata. Nu degeaba pe lista lui Salvador Dali gasim pictorii abstracti notati cu cele mai penibile note cu putinta: abstractionistii nu au inteles adevaratul sens al abstractizarii, ci doar au reactionat pur formal si automat fata de vechile concepte ale reprezentarii plastice.
Spuneam intr-un articol anterior ca realitatea este la baza ei un cumul de obiecte si de fapte aflate intr-o interactiune continua si organizindu-se in cele mai alambicate structuri cu putinta. Poetul are calitatea e a fi senzitiv la unele dintre aceste structuri, are posibilitatea de a fi afectat de ele, de a fi impregnat de ecouri ale acestor structuri. Universul poetic reprezenta pentru noi un construct care avea sensul unei raportari la acea magma originara. Tocmai in construirea acestui univers poetic intervine abstractizarea, ea nefiind doar o simpla tehnica poetica (si poate fi scris un eseu relativ la abstractizare strict ca tehnica poetica), ci, mai mult, abstractizarea este una din modalitatile principale de raportare a poetului la realitate. Caci poezia inseamna rapoartare, iar abstractizarea este unul din modurile esentiale ale raportarii.
Tocmai calitatea procedeului abstractizarii de a reduce la trasaturile considerate ca esentiale un obiect sau un cumul de obiecte face din ea o metoda extraordinara de schitare a unui univers poetic. Caci universul poetic e un univers suprapus peste cel real, efectiv si are la baza o viziune proprie si personala. Aceasta viziune personala, aceasta atitudine in fata realitatii este coloana vertebrala a universului poetic, iar carnea lui o constituie diversele interpretari desprinse din realitate, diverse concentrari sau trimiteri, diverse ocazii, imprejurari, inchideri sau deschideri. Iar cind spuneam tot in articolul mai sus amintit ca universul poetic este unu abstract intelegeam tocmai faptul ca el este construit si cu ajutorul acestui procedeu si ca el reprezinta o viziune asupra realitatii, nicidecum ceva care este total desprins de realitate. Caci universul poetic, asemenea monadelor leibniziene prezinta acel ceva esential dintr-un alt punct de vedere si toate impreuna intregesc imaginea ansamblului. Universul poetic se ridica deasupra realitatii fiind un punct de vedere asupra ei, o viziune, o raportare particulara la aceasta, nicidecum un refuz. Doar alte viziuni asupra realitatii pot fi refuzate, nicidecum realitatea ca ansamblu si ca esenta. Poate fi refuzat felul in care a fost conceputa realitatea de cineva sau de altcineva, intr-un secol sau altul, dar nicidecum baza, fundamentul ei. Caci poezia e o problema de atitudine in fata unor astfel de constructe ultimale si poetul este printre putinii care isi asuma o asemenea responsabilitate.
Mai trebuie sa discutam putin asupra unor conotatii pe care le are acest atribut de “abstract”. Multi vad aici ceva greu de prins, fad, rece, sec, iar asta se inimpla din din mai multe motive: o educatie gresita, un abuz in folosirea termenului, o intelegere gresita sau pur si simplu imposibilitatea de a simti concret aceste teritorii de larga respiratie ale firii. Caci, e demult clar, simturile se tocesc foarte usor iar abstractizarea (si de asta poetul exceleaza in acest domeniu, ca si omul de stinta si ca si filozoful, dar fiecare in alt sens) presupune un simt acut, un anumit curaj esential in fata realitatii, inteligenta inteleasa tocmai in aceasta directie, imaginatie, adica posibilitatea de a defalca si despinde zone palpabile din acest teritoriu aparent invizibil si nu numai aparent, ci chiar invizibil simtului comun. Si poate aici e unul din rosturile poetului pe lume : acela de a face efectiv posibilul, de a materializa invizibilul, de a concretiza prin versul sau un univers abstract, impalpabil simtului comun.