agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-15 | [This text should be read in romana] |
caut întotdeauna ceva
altceva o tacere în prima silaba un sarut într-o frunza de leandru un copil sub un ghem de taceri gasesc mereu aceeasi femeie cu oboseala ascunsa în zâmbet calatorind prin tacerea facuta cadou de an vechi Cristiana Miu mă ridicam spre cer călcând sonurile sopranei răscolind graÈ›ia uitărilor dezvelite de verb urmele ne miroseau a parfum ieftin È™i pat de violete brutal ochii se deschid urzind căpruie coaste miere È™i sulf adăpare a negrului desfac carnea de pe călăreÈ› sabie È™i cruce trandafir ascunzându-È™i bobocii în ruj Vladimr Albu Domniță Mădălina, Inima mea e ferfeniță de când v-am zărit întâia oară È™i nu mai stă fără sprijin în lăcaÈ™ul ei, aÈ™a că, am prins-o în colÈ›urile caninilor È™i am venit să mărturisesc sub prestare clară È™i dreaptă de jurământ că, vă iubesc dincolo de logica iubirii ca atare È™i ca definiÈ›ie. Domniță dulce È™i fină ca ciocolata elveÈ›iană, am fost un om foarte liniÈ™tit pană să vă cunosc. Acum însă, pentru a petrece mai mul timp privindu-vă, mi-am dat în judecată rând pe rând vecinii, colegii de muncă apoi asociaÈ›ia de locatari, primăria È™i în disperare de cauză acum, o dau în judecată pe mama. Da, domniță, pe mama! Fac orice să pot respira aer din aerul pe care îl respiraÈ›i, pe care îl tuÈ™iÈ›i, pe care îl bateÈ›i din gene... Ah, Doamne, justiÈ›ia română e de 36 de ori mai delicată în pantofiorii dumneata, domniță! ÃŽn fiecare noapte, visez că voi auzi, sentinÈ›ele multiple pe care le aÈ™tept, rostogolite melodios din vălul dumneavoastră palatin. Dulci îmi sunt coÈ™marurile, domniță! Altădată, visez că vă È›in de unghia mică(atât aÈ™ îndrăzni să vă sustrag), È™i alergăm împreună prin RSR-ul nostru de parc drag. HaideÈ›i să speriem împreună raÈ›ele, gâștele È™i lebedele! HaideÈ›i să ne pozăm între busturile odioÈ™ilor, să-i punem coarne lui Antonescu, să È›opăim È™otronul pe harta României dodoloaÈ›e, È™i-n dosul stufăriÈ™ului romantic să vă spun că lumea mea e roÈ™cată, ochioasă, poartă fuste scurte È™i respiră în versuri... Ce dacă-s pensionar? Abia acum mi-e sufletul zburdalnic! Ce dacă sunt pleÈ™uv în cap, ca vulturul sălbatic? Abia acum, mi-e gandul mai sprintar! Ce dacă baba-mi mă aÈ™teaptă-n piață? ÃŽn inima-mi, doar dumneata eÈ™ti... viață! Vă las această scrisoare la ușă, în prag de sărbătoare personală, mărturisindu-vă cu bis, că vă iubesc de la eternitate în jos, pentru totdeauna!!! Sărut mânuÈ™iÈ›ele dvs. trandafirii, al dumneavoastră, POEZIAN AGONIADU La mulÈ›i-mulÈ›i ani, fericiÈ›i! Ina Simona Cârlan A fost odată, È™i va mai fi mult timp de acum încolo, cu chip de primavară timpurie, un suflet cald, care topeÈ™te răceala iernii. In miez de decembrie, tocmai când anul se pregăteÈ™te să-È™i facă bagajele, lepadându-È™i zilele pierdute È™i numărându-È™i AMR-ul, Lina Mădălina, mai adaugă o zi cosmică la viaÈ›a ei pământească, pentru a ne "tălmăci" " valurile de curcubeu ce poarta cu ele zgomotul pacii". *** In "seara albastră" a zilei ei când cu miros de gutui, la fereastră îi apar "tulburatoarele sperante" *** Mădălina, își împodobeÈ™te bradul iubirii, cu "gândul la sărbatoarea Craciunului. *** Și cum sta ea, Lina Mădălina, la gura sobei, în aÈ™teptarea sărbătorii NaÈ™terii Mântuitorului, își notează, pe o bucată de cer decupat, "cuvinte ce nu au fost încă inventate" *** Si "oprit pentru o vreme" *** TIMPUL, ii zâmbea șăgalnic, închinând în cinstea ei un pahar de rouă. Afară, vântul È™uiera, dar nu agresiv ci mai degrabă, prietenesc. Ascultând mai cu atenÈ›ie, Lina Mădălina auzea că, de fapt, vântul nu È™uiera ci, într-un dans al fulgilor de nea, îi transmitea urari de bine È™i de sănătate. La multi ani, Madalino! Bogdan Groza Ca să observi fondul adevărat È™i adevărata valoare a unei poezii trebuie să înregistrezi miÈ™carea ei interioară È™i să-i studiezi cardiograma. Aici cuvintele nu au atât importanță, câteodată nu au mare importanță nici imaginile, dacă sunt; e vorba aici să prinzi È™i să deosebeÈ™ti acel cântec interior, acea pulsaÈ›ie a inimii poemului, pulsaÈ›ie care e suingurul indiciu sigur despre valoarea lui adevărată. Inima poemului este sub cuvinte, sub imagini, sub sensul inteligibil. Visul este o modalitate a cunoaÈ™terii, mulÈ›i poeÈ›i folosesc această modalitate în poemele lor, prin reactualizarea experietnÈ›elor morale, trecute; este o retrăire lucidă, în amintiri, care nu deapănă însă evenimentele, ci stările succesive de conÈ™tiință, ale personalității poetei, în timp. Prin magia cuvântului, Mădălină își întinde visele pe ață pentru a exprimă ceea ce ea simte: Am numarat visele Le-am insirat pe-o ață Am facut înconjurul planetei Și m-am oprit la tine Sa-È›i spun să ma crezi Planeta e prea mica Pentru visele noastre. *** ÃŽn majoritatea textelor sale Mădălina exprimă într-un fel sau altul sentimental iubirii, al iubirii de persoana cuibărită în inima ei, sau a iubirii de aproapele. ÃŽncearcă să exprime limpede lucruri obscure, de obicei însă expresia urmează în chip necesar natura adâncă a fondului ei sensibil: ...Mereu râmâi ghemuit într-un colÈ› de oraÈ™ Lângă altul vinovat È™i-l condamni Căci mâine acelasi cerÈ™etor este pungaÈ™ Analfabet în goană după bani ÃŽn minte nu mai ai ideea iubirii *** Iubirea este fiorul lăuntric care de foarte multe ori se contopeÈ™te cu visul, se adânceÈ™te în vis. Sunt căutări cu porniri È™i întoarceri pe căile crepusculare ale memoriei, cu alte cuvinte poemul care foloseÈ™te această temă, e mereu nou, prin mijlocirea visului È™i a contemplaÈ›iei nu se poate exprima limpede, ci numai prin aproximaÈ›ii, prin atingeri, prin sugerări È™i apropieri ciudate, capabile să trezească în cititor fiorul necunoscutului, al misterului È™i al surprizei: Hai, vino-n noaptea asta, Sa traim visul extaticelor dorinte... *** Cusurul celor mai mulÈ›i poeÈ›i de azi e că fac din imagine un scop în sine, că ajung la acrobaÈ›ii de imagini uitând complet emoÈ›ia È™i obiectul poeziei. De fapt, este una dintre pietrele de încercare ale darului poetic, posibilitatea de a integra câteva imagini în cuprinsul emotiv al aceleiaÈ™i poezii, fără să-i strici unitatea de simÈ›ire È™i atmosferă; tăria de a renunÈ›a la celelalte. Orcine È™tie să facă liste de imagini, puÈ›ini È™tiu să facă poezii. Amploarea È™i adâncimea simÈ›irii, calitatea emoÈ›iei, acuitatea senzaÈ›iilor È™i expresia, adecvată lor, fac pe poet. ÃŽn versul Mădălinei întâlnim spontaneitate ca o primă țâșnire. Ea scrie fără constrângere, liber, spontan: Prin degetele măcinate-n vremuri sufocate, ÃŽncerc să respir ozon din valurile iernii. Când ninsoarea din noi aduce iubire Ce se-nvăluie de obstacole triste cu bulgari, Invadând clipa purtată pe aripile vântului Lăsând în oglinda vietii o vestire curată, Printre lespezi suferinde lânga glasuri sărace... *** Si dacă încearcă o tristeÈ›e, ea nu este decât aceea de a nu fi fost ceaa dintâi, care să fi atras atenÈ›ia aspura poeziei sale. Sensibilitatea versului este ridicată uneori până la nivelul ideativ. Vers vulcanic, exprimat în forme moderne, sub haina strălucitoare a unui imaginism nou È™i bogat È™i într-un vers liber plin de inefabilă muzicalitate: Aveai o privire lubrică. Subit, a fost o inadvertență, Intre gândul meu È™i privirea ta. Te È™tiam inconstant Și, cu idei contorsionate. Nu cred ca m-ai fi putut converti în vreun anume fel. *** Preocupată de calitatea versului, poeta cu o sensibilitate ascuÈ›ită înregistraează realitatea înconjurătoare, cu o putenică plasticitate o traduce în subtile melodii. Poezia sa reprezintă o asociere între interiorizare È™i exteriorizare, o risipire a lirismului, fără posibilități de conturare È™i doar cu sclipiri frumoase de imagini. Cititorul atent va mai descopri însă o altă variantă È™i invariantă atît temperamentală cât È™i stilistică: Zi de zi plec din labirintul gândurilor mele, Azilul alb în care sufletul îmi plânge. ...Doar ceasul de pe masa mută se scurge în urma mea, Măsurându-mi clipele reîntoarcerii. *** Văd că ne gândim amândoi la un labirint al existenÈ›ei. La tine este un azil alb ( foarte expresiv ). UÈ™or prea încărcată , deÈ™i nu e urâtă, continuarea cu sufletul care plânge. Să nu semene a romanță. O altă,asemănare nu poate decât să-mi confirme niÈ™te gânduri. Este aceea referitoare la nevoia de a ne întrupa într-un suflet de copil. Nu cred că eÈ™ti departe de întrupare, ceea ce ar fi o mare victorie, Am eu motivele mele de a te invita să citeÈ™ti sonetul meu de mâine, Sonetul 16. Hai să ne întâlnim acolo. Vrei ? Adrian Munteanu Anotimpurile unei zile" adevărul e că poezia promite mult încă din titlu, mi-a plăcut modul cum "negociezi" cu timpul, cînd am citit poezia mi-am zis, ia uite încă "unul" de care se împiedică timpul, "Măsurându-mi clipele reîntoarcerii.", totul aici se reflectă interiorizat, iar starea de tăcere apare ca o consecință firească...e foarte bună poezia, sper pot să citesc toate poeziile tale în cel mai scurt timp...să ne re - citim sănătoÈ™i Farcău Pavel Poezia Mădălinei dansează un balet de cuvinte, e o aventură a limbajului, o experiență ce se are pe sine scop È™i capăt. Dansul cuvintelor comunica, totuÈ™i, ceva unic È™i esenÈ›ial despre timpul întors ca o foaie înapoi, ca o chemare de corn care sună numai È™i numai pentru cel iubit, amăgindu-È™i timpul depărtat al ispitei atât de aproape încât îl poate pipăi...poeta se ridică în faÈ›a noastră alergând în neÈ™tire către un univers în care să înÈ›eleagă esenÈ›a miÈ™cării. Poezia ei cu adevărat, dansează, are forță È™i graÈ›ie, caută materiile sonore È™i tranasparente, È™i lasă impresia unui joc superior al spiritului: îmi alunecă pe retină urme ale castelelor de nisip inventate într-o noapte plutesc pe oceanul întrebărilor fără ecou din fiecare zi dacă ti-aÈ™ spune că vreau să adun fiecare bob de nisip de pe talpile tale, să-È›i construiesc pe marginea durerii o clepsidră a dorinÈ›elor pe care le ai. Ce-ai face? îți spun despre sufletu-mi văduvit de cuvinte È™i despre tăcerea amară ca un È›ipăt la naÈ™tere eÈ™ti destinatarul fără adresă a rugăminÈ›ilor mele imaginare din întuneric le trimit îngerilor dinspre apus o rugăciune cu superstiÈ›ii fără regrete fac scenariul primei întâlniri a mia oară de parcă mă cauÈ›i să-mi dovedeÈ™ti legile imposibilului cuprinsă de aburi fără semne vitale las să se vadă cum visele nu-mi mai încap în corpu-mi răvășit prematur, amuÈ›it de neliniÈ™ti… *** inepuizabila iluzie" Parerea mea: e cam...declarativă, diluată, poezia, este, mai curand, o proză destul de reusită, carei ai dat forma unei poezii. Dar: È™lefuind-o, poÈ›i face din ea, desigur, È™i o poezie foarte reuÈ™itaîă. E o imresie fugară. Mesajul denotă o stare de spirit ce m-a întristat să È™tiu că te posedă...Toate sunt trecatoare: bune si rele... Silvia CALOIANU super!! Mada, felicitarile mele, doamna! am citit-o cu voce tare, parca nu te recunosc. fara indoaiala este cel mai bun poem al tau pe care l-am citit. inca o data, felicitarile mele sincere nichita victoria departind ploaia care te vede tulburător de frumos È™tii uneori să nunteÈ™ti cuvintele…dar asta vine de undeva de departe atât de departe încât pentru tine marginea durerii este chiar clepsidra în care te-ai cuibărit cu sfiala È™i cu teamă È™i cu.......această lumină din steaua pe care o meriÈ›i pentru că locuiesc în inima cuiva drag am uitat să pun steluÈ›a care înseamnă........ Florian Silisteanu Citind È™i textele tale dinainte remarc o usoară tendință de conturare a temei poeziilor printr-un stil puÈ›in "dulceag" - ce deja de la o poezie la poezie începe să cam poată fi intuit. "dulceag" ar însemna expresii care deja le-ai folosit ca sens È™i idee dar le schimbi forma în mod conÈ™tient sau instinctual. La poemul de față e totuÈ™i o mică schimbare pentru care mă bucur.Þine-o tot aÈ™a. Stoica Dan-Claudé un suspin înăbuÈ™it într-o lacrimă Un poem-fluviu, un poem al durerii, al dorinÈ›elor înăbuÈ™ite, al înfrîngerilor noastre cotidiene, dar È™i al speranÈ›elor mereu vii. Un poem care mă pune pe gînduri, schimbîndu-mi percepÈ›ia asupra poeticului, făcîndu-mă să-mi redimensionez libertatea trăirilor, pe care le-am vrut a fi doar pur poetice. Felicitări sincere, Madim! Tudor Negoescu Pentru mine, participarea simultană la două atitudini poetice, cea veche È™i cea nouă, e tocmai o dovadă de originalitate, departe de orice modă, poeta se ascultată pe sine. A strâns toate elementele care o aclătuiesc, fie ele contradictorii, È™i ne-a adus un produs puternic, spontan, proaspăt È™i plin de sensuri. Candoarea poetei, jubilează în faÈ›a miracolului vieÈ›ii, sentimentul de solidaritate cu universul È™i toate celelalte ficÈ›iuni ale unei adolescente ajunsă la maturitate, retrăind fiorii de foc È™i de gheață într-o mângâiere amăgitoare: uite, scriu... cuvintele stau ancorate de buze din palme imi desfac intrebarile pe ferestre de toamna cu frunze rosii ce rost are sa delirez cu tine sa-ti intuiesc fanteziile de pe holuri ah, dragostea, tristetea, bomboanele un foc de paie, o tentativa de lacrima si restul mofturi *** Palme ÃŽmi place poezia ta, Mădălina, mulÈ›umesc că mi-ai dat prilejul să mă bucur de ea! As vrea să remarc 'stâlpii' acestui poem:"cuvintele stau ancorate de buze din palme îmi desfac întrebările" - început în forță" pe pereÈ›i ni se usucă paienjenii întrebările apun în palmele mele din sticla" - superbă legătura între parÈ›ile poemului (as sugera "mi-apun in palmele de sticla", pentru a nu repeta supărător acel "pal-mele mele") È™i "ochiul meu stâng se strange ochiul naufragiatului se naÈ™te în mine" - un sfarÈ™it pe masură!Felicitari! Daniel Dinescu Limbajul Mădălinei tinde spre purificare, metafora caută mai întotdeauna zonele însorite ale cuvintelor, rareori câte o combinaÈ›ie mai îndrăzneață agresează imponderabilele universului: viitorul incepe azi cand imi citeai articole cu noi din ziarul de maine neimpinsi de nimeni intram in normalul liniilor aeriene al cuvintelor fara bariere perdeaua de fum devenea avion de hartie unde adaposteam visele intr-o alta dimensiune eram pentru azi sefa promotiei de nelinisti faceam poze cu umbre cand ingropam saruturi reci pe stanci deshidratate eram pentru maine fotomodelul perfect al iluziilor despre iubire si al fanteziilor noptii *** prea spui totul pe È™leau. eu aÈ™ mai rupe puÈ›in versul creând puÈ›in suspans È™i lăsând totuÈ™i mai mult aer de respirat. deÈ™uet mi se pare acest vers pe care laÈ™i greutatea viitorul incepe azi dar... e un poem reuÈ™it! felicitări! Dan Tristian Din ce în ce mai bine, Madi, se pare că ai început să explorezi È™i alte lucruri pe care È›i le-am sugerat. AglomeraÈ›ia asta de versuri îmi creeaza senzaÈ›ia unei stări destul de prolifice care te caracterizează. Sunt de acord cu filip, poate daca ai mai "aerisi" un pic poemul pe ici pe colo ar fi excelent, ar fi mai usor de citit È™i de "rumegat" ;), dar asta rămâne evident numai la latitudinea ta È™i încep să cred, în sensul asta, că nu orice poem se preteaza la împarÈ›irea în strofe. Cristina TruÈ™că Poemul trebuie să fie o expresie a unei opÈ›iuni fundamentale, intervine aici o radicalizare morală a poezie, înÈ›eleasă acum ca rigoare, iubire de geometrii ale cuvântului desprinse din amestecul mulÈ›imii de unde nu se mai vede, dar cum toate acestea nu sunt decât ale poetei se poate întreba: ce-i pasă lumii? Ea doar tresare È™i se va minuna întrebându-se: cum de nu am văzut până acum? telefoane, faxuri È™i contracte nesemnate de dor sto pensando a te oriunde aÈ™ fi Pausini are dreptate, nu mă pot minÈ›i singură ca nu mă gândesc la tine, nu mă pot minÈ›i… I’m surrender to your heart nu mai suport să trăiesc în felul acesta peste tot distanÈ›e, distanÈ›e dintre munte È™i câmpie distanÈ›e înalte, absurde È™i goale uneori, noaptea le mai apropie pentru noi dacă închid ochii văd muntele cum se teme de stânci câmpia cum compune versuri albe. într-o singura zi de post, spre seară se puteau întâlni liniile comune, împreunate nu a fost timp, distanÈ›ele au eÈ™uat în ziua de sâmbată dimineaÈ›a de teamă niciodată până atunci nu am urât depărtarea È™i kilometrii parcurÈ™i de iubire *** Che stai facendo? telefoane, faxuri È™i contracte nesemnate de dor sto pensando a te oriunde aÈ™ fi Madim, uneori, suferinÈ›a din dragoste aduce È™i maturizarea necesară. Fie ca poezia ta să evolueze spre acea consacrare, dorită de noi toÈ›i! Che stai facendo? L'importante è che sia evidente che ti piace quello che stai facendo, che ne provi gusto. Devi fare come se in quel momento il tuo amore sia rivolto esclusivamente... Tudor Negoescu "distante intre doua mici puncte", distanÈ›e, da, nu distanÈ›a, ai spus bine, sunt atâtea lucruri pe care le avem de măsurat între noi, È™i apoi mici sau mari punctele, nu contează... È™i acum, o sugestie, aÈ™ scoate partea cu "că nu mă gândesc la tine". înteleg că "distanÈ›e" se vrea un laitmotiv, devine totuÈ™i obositor mai ales în contextul nu foarte original, oarecum prozaic. în rest, cu prietenie!:) Mae Stanescu Petrecerile iernii abia încep, în odăile încăzite ochii privesc spre ninsoarea ascunsă în palma cerului. Noi citisem tot ce-am avut ca un fel de trăire artistică. Privirea noastră de poeme răstalmăcite È™i plăceri nedormite se opresc pe foaia albă plină de comparaÈ›ii, unde cineva È™i-a aÈ™tenut gândurile ordonat, pentru a continua viaÈ›a… cu multe flori È™i cunvinte cu versuri stihuite pe scara timpului…un vânt uÈ™or se aude prin horn, aducând de departe bucurie È™i cânt de colinde… |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy