Traiesc si imi directionez actiunile numai pentru a-mi satisface efemeritatea. Si ceea ce este cu adevarat important arunc in drumul uitarii... Poate ca m-am obisnuit cu propria mea conditie si mi se pare prea greu sa suport o schimbare... Ma tem de esec desi uneori ma simt atat de puternica incat pot infrunta indiferenta sau impotrivirea celorlalti...
Viata e un drum plin de indicatoare care pentru mine sunt prea greu de descifrat. Sunt ca un miop care ajunge in fata unui cabinet oftalmologic, dar nu stie daca sa intre sau nu pentru ca nu intelege ceea ce scrie. Desi isi face curaj sa intrebe oamenii surziti de propriile lor probleme, nimeni nu-i raspunde. Astfel, miopul se intoarce pentru a mia oara din locul unde putea gasi salvarea...
Exista o Carte despre care multi spun ca acolo pot gasi semnificatia indicatoarelor... Am inceput sa citesc si totusi in mintea mea apar mai multe intrebari decat la inceput. Ce sa fac? Ma aflu la o rascruce de drumuri... unul larg si unul stramt... pe care sa-l aleg?
Imi doresc sa fiu faultata in timp ce vreau sa atac... poate astfel voi obtine o aruncare libera... si voi puncta... Dar cine se ofera? Si totusi... cred in Cineva caruia ii pasa de mine si nu stiu daca mai trebuie sau nu sa astept un semn...