- chiar crezi ca vorbesc serios?
- sigur! cum altfel ai putea sa vorbesti si de ce ai nu ai face-o?
- poate ca am vrut sa vad pana unde mergi ....
- cum adica?
- adica, poate ca am vrut sa vad cat ai sa rezisti.
- hmmmm, nu prea imi place cum suna asta ...
- de ce? e foarte usor sa spui cuiva ca asa si pe dincolo, dar in final sa fie totul doar "abureala". sa nu-mi spui ca nu ai facut-o nici o data, ca nu te cred. toti o facem. pana si eu am facut

chestia asta de cateva ori.
- Si totusi... au trecut aproape trei saptamani si jumatate. nu ti se pare ca e cam mult? daca eram sa fiu asa cum spui tu, pana acum eram demult departe, nu?
- Nu poti sa stii...
- Ma rog, nu are nici un rost sa ne certam pe tema asta, tu niciodata nu renunti la punctul tau de vedere.
- In schimb, renunti tu!
- Chiar crezi? Poate ca doar las impresia ca renunt, pentru ca apoi, in tacere sa duc lucrurile unde vreau eu!
- Da, da, bla-bla!
- sa revenim la ceea ce spuneai...
- la ce anume? la faptul ca nu am vorbit serios cand ti-am spus ca nu vreau altceva decat o relatie de amicitie?
- exact
- poate ca totusi asta vreau ...
- femeie, hotaraste-te odata ... ba vrei, ba nu vrei, ba te porti de parca ar fi totul lapte si miere, ba imi tai din scurt orice incercare de apropiere ... sunt si eu om si ca orice om, ma satur!
- stiu!
- stii si cred ca tocmai de-aia cand m-am convins ca nu poate fi nimic altceva si m-am pregatit sa fim doar amici -ceea ce sincer iti spun, vreau- vii si imi spui ca nu vorbeai serios. te joci cu

mine?
- nu, dar nu stiu ce vreau, tu insuti ai spus-o. am vazut ca ai inceput sa te indepartezi iar eu inca nu sunt hotarata. risc sa te pierd daca nu actionez cumva, nu? daca stau linistita si te privesc

departandu-te cata vreme eu incerc sa ma hotarasc ce vreau, dar fara sa am vre-o idee, poate ca mai tarziu imi va parea rau, nu crezi? pe de alta parte, daca te tot ademenesc atunci cand

tu esti pe punctu de a pleca, nu fac altceva decat sa te amagesc, asa cum spui tu, ba una calda, ba una rece. iar partea si mai proasta e ca ma amagesc si pe mine...
- ce vrei defapt?
- pai nu intelegi ca nu stiu?
- nu stii daca vrei sa traiesti in continuare singura sau daca vrei sa renunti la singuratatea asta a ta pentru mine?
- hai ca esti bleg! partea a doua mi-i clara. la prima am inca dubii...
- Din cauza a ceea ce a fost inainte?
- nu intelegi ca mi-e frica?
- ti-am dat eu pana acum motive sa iti fie frica?
- dar nici eu nu ti-am oferit ocazia sa imi oferi motive sa imi fie frica. poate daca as face-o, mi le-ai oferi si atunci s-ar duce dracului din nou inceputul de incredere in cineva.
- Pana nu spargi coaja oului, nu ii poti manca interiorul. trebuie sa risti! si eu risc!
- am riscat o data si stii ce a iesit!
- fuck! acum daca intr-o zi a plouat ingrozitor, inseamna ca in fiecare zi trebuie sa ne luam dupa noi umbrelele? Cred ca tocmai asta e frumusetea vietii: aceea ca nu poti sti dinainte ce se va

intampla. surpriza. poate fi una neplacuta, ce-i drept, dar poate fi si una foarte placuta. nu crezi ca partea frumoasa merita sa risti pentru ea?
- ti-am spu, am riscat deja si am pierdut!
- ce sa-ti povestesc, de parca in viata ai avea o singura sansa... acum ai din nou ocazia. depinde de tine daca o irosesti sau nu.
- habar n-am, habar n-am ...
- ce tot fac eu aici? iar incerc sa te fac sa te razgandesti? pentru ce? Mi-am promis ca nu am s-o mai fac...
- poftim, iarasi fugi!
- pai nu asta ai vrut? nu asta ai spus ca vrei?
- nu, nu asta vreau!
- atunci inseamna ca vrei sa raman?
- nu, nici asta nu vreau!
- Dumnezeule! ma innebunesti complet! Ma faci sa imi pierd mintile.
- Stiu.
- iarasi acest "stiu"? pune-te in locul meu. cum ai reactiona?
- tocmai ca ma pun .
- si?
- in locul tau as fugi. rabdarea are si ea limitele ei. eu inca as fi fugit mai repede ... dar nu vreau sa fugi. nu vreau sa pleci. cel putin nu inca ...
- asta ce mai vrea sa insemne?
- vrea sa insemne ca nu vreau sa pleci, dar nici sa ramai. nu vreau sa te accept, dar am nevoie de tine.
- femeie, astea da probleme!
- nu pleca!
- nu plec! am schitat eu vre-un gest cum ca as vrea sa plec? atata doar ca ma pun si eu in pielea ta. astea da probleme. stii ce as face in locul tau?
- hai, zi-mi, ca-s tare curioasa!
- nu rade, ca vorbesc serios!
- zi!
- te-as lasa! adica m-as lasa, ma rog, intelegi ce vreau sa spun.
- cum sa ma las? adica, cum sa te las? daca dupa aceea imi va parea rau?
- nu fii egoista! asculta-ma pana la capat!
- poftim, acum ma vezi egoista, da, recunosc, sunt egoista, asta e.
- nu am spus-o ca o acuza, fir-ar! toti suntem egoisti. toti traim pentru NOI. asculta-ma!
- te ascult!
- te-as lasa o vreme. asa vad cum ma simt fara tine. daca mi-ar fi bine, ar insemna ca nu are rost sa renunt la singuratate, daca nu, atunci as avea problema rezolvata.
- si eu m-am gandit la asta.
- si atunci?
- dar daca in timpul cat eu vreau sa fiu singura, tu te razgandesti, iar in final ajung la conluzia ca vreau? nu ar fi prea tarziu?
- poate, dar asa cu siguranta nu va merge!
- de ce nu?
- cum adica de ce nu?
- teoria fructului oprit. ne tot fluturam unul altuia pe sub nas fructul, fara a permite insa ca celalalt sa il atinga.
- este cea mai imbecila idee de relatie pe care am intalnit-o vre-o data! ca idee vreau sa spun...
- de ce?
- pentru ca e nesanatoasa. total nesanatoasa. intr-un an, am fi cu nervii la pamant.
- crezi? eu zic ca am deveni imuni!
- imuni unul la altul?
- nu, draga, imuni la nervi. ar deveni un mod de trai.
- dar asta nu inseamna ca ar fi unul sanatos.
- daca accepti ideea ca masochismul este o forma sanatoasa de exprimare, de ce aceasta noua forma de relatie nu ar fi sanatoasa?
- tu te auzi ce spui? am plecat de la una si am ajuns in cu totul alt loc.
- ei si? nu spuneai mai devreme ca tocmai asta e fumusetea vietii: surpriza?
- si stii care e surpriza si mai mare?
- nu!
- inchide ochii!
- poftim, i-am inchis!
- tine-i inchisi bine!
- ii tin! pot sa-i deschid?
- nu inca! mai tine-i putin.
- gata?
- incepi sa ma enervezi!
- ok.
- pregateste-te pentru surpriza!
- m-am pregatit. ii deschid?
- ti-am zis eu sa ii deschizi? tine-i inchisi! stransi. inca nu esti pregatita pentru surpriza. sa imi spui cand incep sa te usture ochii.
- ma ustura si vad stele albe.
- atunci, esti pregatita.
- Doamne-ajuta!
- deschide-i, dar ai grija sa nu cazi!
- gata! ... uauuuuuu, am ramas masca!
- vezi?
- vad! ... cate lumini si cate culori!!!! si zbor! am aripi! cum ai facut toate astea?
- tu le-ai facut!
- cum?
- cand ai inchis ochii nu te-ai mai gandit la nimic. nu recunosti nimic in lumea asta?
- ba da! te recunosc pe tine!
- ei vezi? deja ti-ai raspuns la intrebare.
- ce vrei sa spui?
- mai da de doua ori din aripi, caci altfel o sa ne prabusim.
- gata. continua! cum adica mi-am raspuns la intrebare?
- lumea asta e creata de tine. e lumea ta.
- da, intr-adevar, uite acolo un vis. il recunosc. si acolo altul... e chiar lumea mea ...
- aici nimic nu poate sa existe daca tu nu vrei sa existe.
- tot nu vad raspunsul la intrebare.
- eu nu as fi in lumea asta daca nu ai vrea tu sa fiu.