18, Miercuri
Poetul se trezise... In sfarsit... Ce somn lung... Mama ce tarziu putea sa fie... Programatorul plecase de cateva ore la munca, iar Prozatorul dormea dus inca pierdut in cine stie ce vis erotic adus in mintea sa de cine stie ce tipa mai vazuse pe strada ultima data.

Uf... si Programatorul asta. Iar a lasat ibricul sau de ceai plin cu zatul de cafea. Cand s-o invata sa mai faca si el ordine din cand in cand. Ii era si frica sa se apropie de camera acestuia. Da; si la Poet era dezordine, dar nu in halul in care era la Programator. Maldare de hartii peste maldare de haine, si iara maldare de haine peste maldare de hartii; pachete de tigari goale atuncate toate intr-un colt al camerei, iar computerul acestuia abia se mai vedea de muntii de carti ce isi aveau lacas alaturi de el pe birou.

Spala cu deplina sensibilitate ibricul, de parca ar fi fost prostituata cu care fusese in noaptea aceea; intotdeauna fin si gingas, incercand sa isi gaseasca rimele in timpul preludiului cu fiintele acelea pe care si le alegea cu deplina grija. Sa fie frumoase, intotdeauna cu ochi verzi si par castaniu, cu sanii mici da rotunzi... si asa mai departe. De altfel pe gustul lui nu erau decat doua curve in tot orasul. Programatorul si Prozatorul erau pe deplin convinsi ca va lua pe una din ele de nevasta. Cum si daca nu ar fi putut sa aleaga? Una era sotia si alta amanta. Si ar fi trait cu amandoua in aceeasi casa.

Intr-un final se scoala si Prozatorul... un pic cu fata la cearsaf. Se trezise exact cand incepuse tipa sa... e acum si voi... Doar nu m-oi apuca sa descriu acuma gemetele tipei. Pe gustul lui erau atlfel de... femei. Mereu brunete, cu ochi negri ca abanosul, dar nu se dadea in laturi niciodata de la altele. Femeile erau hobiul lui. Literatura semierotica... munca lui...

Se saluta intrei ei si se aseaza la masa; amandoi beau ceai. Unul ceai de menta (asta e poetul, ii place sa fie fresh) si altul ceai de sunatoare (probleme cu stomacul si ii face bine); apoi se ridica de la masa, se mai saluta inca o data si pleaca fiecare la... treaba lui (poetul in parc; in mijlocul naturii de simte cel mai bine cand scrie, cand compune - prozatorul intr-o camera cat mai intunecata in care luceste monitorul unui calculator ce nu a mai fost oprit de ages...; ii place locurile intunecate, de altfel e cam macabru in scrierile lui.)

-

Abia seara se intalnesc toti patru. Cum a fost ziua fiecaruia? Plictisitoare. Nici unul din ei nu a facut mare lucru. Matematicianul; de el ce sa mai spunem; iar a pierdut firul in demonstratiile sale si acum iara nu va dormi la noapte ca sa il prinda si sa il teasa la loc.

Daca nu v-ati prins... Toti patru locuiesc impreuna. Toti patru impreuna cu mine... si cu parintii mei. Ei sunt cei mai buni prieteni si cei mai mari dusmani ai mei in acelasi timp, iar jurnalul de preerie e jurnalul ce am sa il tin eu de acum inainte. Nu o sa va plictisesc nu? Heh... si ce daca... Pana la urma un jurnal e secret de lume; poate ca o sa ii dau si foc.

20, Vineri

Asta noapte Poetul a facut o prostie mai mare decat el. E destul de firav sa stiti, da tot mare a fost prostia. Auzind zgomot in casa s-a speriat. Nu erau zgomote specifice femeii, ca de... fusese cu atatea si stia cum se comporta o femeie noaptea. Erau pasi grei de barbat, si nici nu erau ceilalti ca ceilalti nu umblau noaptea prin casa; el dormea cel mai usor, stia lucrurile astea. A luat pistolul din sertar (la ce mama dr...lui i-o fi trebuit pistol nu stiu... e fricos din fire cred ) si a iesit pe hol... Ca har ca mar... ca stai ca trag... se descarca pistolul pe intuneric.

Se aude bubuitura in toata casa, nu mai spun ca in tot blocul. Si dupa bubuitura se aude un rasuflat greu si o bufnitura infundata de trup cazut. Ca sa vezi, Poetul nostru il impuscase pe iubita Prozatorului.

Dracu sa il ia! A trezit tot blocu! Abia am reusit sa ascundem cadavrul ca au si inceput sa umble prin bloc, ca daca am auzit ce s-a intamplat... ca de unde a venit bubuitura si asa mai departe. Am scapat si de ei.

Ce priviri si-au putut arunca unul altuia in noaptea aceea. Le-am zis ca ei au facut boacana ei s-o rezolve. Asa ca in vreo ora jumate Poetul si-a chemat iubitele (una din ele avea o masina) l-a luat pe Prozator si au urcat cadravrul in masina femeii. Asta cand a vazut mai mai sa inceapa sa urle. Ca "ucigasilor", ca "ce faceti, ma faceti partasa la crima", ca "nu vreau sa va ajut! plecati dracului cu mortul vostru de aici...". Poetul a luat-o deoparte si dupa vreo palma si doua pupaturi a convins-o. Gata! Merg la groapa de gunoi. Eu le-am zis sa il arunce in Dambovita, da ei nu... ca il ingroapa acolo.

Nu i-am mai vazut cand au ajuns acasa. Dormeam tun... cu Programatorul in brate. (nu va ganditi ba fratilor la prostii; dormim in acelasi pat ma!) Da i-am vazut azi dimineata. Unul cu falca mutata (asta era Poetul - Prozatorul i-o mutase) si altul cu urme de unghii pe fata (deh, femeia nu s-a putut abtine si l-a chelfanit bine de tot...)

Ce sa mai pot spune? Ce bine ne intelegem noi toti in viata de familie... Noroc ca parintii mei sunt batrani; ca altfel mi-ar scoate peri albi! Am uitat! Am chelit... Drace...