Plouă pe suflete
Și inima plânge,
ÃŽn vremuri cumplite,
Când totul se stinge.
Puritatea copiilor pe ape,
E răspunsul nepăsării
Celor duși pe la agape,
Străini cu duhul firii.
Lacrimi uriașe fac apa mai mare
Necazul e mâlul din casă,
Și barca care vine la anul,
Mâncarea lipsă pe masă,
Tot ce–ți taie elanul.
E greu să mori aiurea, fără vină
Judecata e târziu,
Pentru fapte și nu pentru suflete.
O mare de lacrimi luptă singură
Poate speranța o să răsară,
Colorată în bine și în uitare,
Cu voința divină, dacă dă aprobare.