E liniște, și rece
și e-ntuneric!
Și pietrele-mi vorbesc acum;
privindu-le cum cresc,
au început să-mi cânte!
Și dănțuiesc...

O lume nouă,
dincolo de mine -
cu zâmbete senine
și iz de bucurii...

ÃŽnchegat privesc
din întuneric stană
ce ma separă-n două...

Și-mi iau avânt!
Și pumnul mi se-oprește -
piatra crapă
fărame după mine...
Eu sap! Ea trece
liniștită sub
zbătutul meu...

Dar nu e loc!
Nu e lumină
și pietrele vorbesc!
Privindu-le cum cresc
au început să-mi cânte
cu bocet de muiere...
Ultima nuntă...

Neputincios...

De-am să mă scol
Am să proptesc cu omul
lumea asta plină de...
scănduri putrezite.