este atunci când îți faci timp să gândesti cât de frumoasă-i viața te trezești într-o zi în care să sorbi apa din caușul palmei și apa să primească zâmbetul tău dorul copiilor tăi nu te mai întâlnești cu oamenii dragi în fiecare zi nu îi regăsesti pe nicio străduță cunoscută atunci realizezi ai fost atât de ocupat cu așezarea ta în pagină cu impecabilele parcări în ținuturi anoste nu ai visat fluturii iar ei au crescut s-au izbit de ferestrele lumii fluturii și-au incărcat aripile cu toate culorile vidului s-au îngreunat într-un insectar prăfuit acum plângi acum te rotești în jurul pendulei au trecut zile în care trebuia sa îți amintești trebuia sa îți ancorezi tălpile într-un țărm preferat să le spui pescărușilor ce târziu s-a făcut