Simt un dor prelung acum,
Când privirile noastre tocmai s-au pătruns,
Îmbrățișându-se un pic prea pasional,
Încât, pentru o clipă n-au mai respirat.

Îmi ascund sufletul în unghere secrete,
Pe care tu, cu priviri răzlețe îl descoperi
fără prea multe gânduri mărețe sau fapte concrete,
Iar eu îl trimit și mai adânc: în infinit;
Poate cu ultime urme de regrete…

Și pentru că…
pentru o clipă îmi e și dor, îmi e și frică,
Deși aș vrea să îți răspund cu același gând,
Lasă-mă să plec cât mai curând.
Sau lasă-mă să te iubesc așa cum știu,
Și să ne bucurăm de tot ce e frumos și viu.