agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-27 | [This text should be read in romana] |
Între x și y, aleg o altă necunoscută:z. Explicație:
x- cârtița htoniană care sapă continuu. O voi întâlni? y- o pisică leneșă, tolănită la soare pe pământul reavăn. O voi întâlni? z- norișorul meu cu aripi de înger care mă invită la desert: înghețată din raze soare, cu laptele Căii Lactee și praf stelar. Îl voi întâlni? O cârtiță, două cârtițe. O pisică, două pisici. Un norișor, doi norișori. Două+două=doi. Puțin improbabil ca rezultatul să se plictisească în vitrina ponosită a bunicii cu diverse statuete întruchipând eroi ai religiei. O religie, două religii. Tu, cel de gen neutru, te-ai întrebat vreodată de ce nu există mai multe supereroine, fie ele cârtițe sau mâțe diabolice sau nori feminizați? Vreau să spun că la fiecare colț de stradă găsești un Batman, Spiderman, Superman și multe alte specimene masculine fabricate cu exces de testosteron. E puțin supărător. Spune-mi tu super femei cu succes și puteri incredibile în afară de Ioana d’Arc, fetițele PowerPuff și Oprah Winfrey, care, pe lângă costume mulate din spandex să posede și ceva mobilă pentru mansardă. De ce nu există președinte feminin? Doar pentru că procedura de introducere a cuvântului „președintă” în DEX e prea complicată? De ce să nu existe și un Zorro feminin chiar și cu barbă, care să facă oameni de zăpadă când nu salvează lumea? Și de ce cârtițele sunt discriminate? Doar pentru că sunt femei fără tampoane cu aripioare? Te-ai rușinat. Pe fiecare centură găsești femei ponegrite și mironosițe plângăcioase cu simțul dreptății și care își spun Albă-ca-Zăpada sau Cenușăreasa. Una prea albă, cealaltă prea neagră. Dar, dacă Albă-ca-Zăpada își murdărește rochia de cea a Cenușăresei? Nu va avea demnitatea să-și schimbe cartea de identitate, religia și tot tacâmul în Pătată-ca-Zăpada-de-pe-Centură. Ar boci și ar aștepta cine știe ce pitici care să lucreze pe tir și nu în mine; ăștia, săracii... Și nici Făt-Frumos nu s-ar uita la dânsa așa pătată: nu tu buze roșii ca sângele, nu tu păr negru ca abanosul că doar blonde sunt toate. Cenușăreasa ar fi singura care n-ar avea bătăi de cap. De-aia e blondă din naștere și de la rădăcină. Mătreața nu se vede, iar albul pare a fi singura acuarelă de pe paletă care nu pătează. Rochia ei e salvată din nou, dar nu de feminitatea ei, ci de Frații Grimm, un soi de supereroi mai aparte. Se coboară afișele electorale în căruțe dezmembrate conduse de mârțoage scârboase duhnind fân expirat. Se rulează ca... o ruladă... și se pun cu grijă în locul special amenajat: la coada calului. Sper că, pe lângă anumiți supereroi care au uitat că pe ambalaj scrie „rahat de unică folosință”, materialul e reciclabil. Se impregnează aroma cuvintelor pe biciul conducătorilor auto supercalificați în maxim două mârțoage. Se merge la primărie. Se înseninează când auzi zbânțâiala haotică la viteză redusă a norilor. De ce să nu fii și parșiv ca o pisică după ce ai văzut că poți fi naiv ca... o cârtiță fără sapă? „A fi sau a nu fi”- versiunea prost orchestrată a secolului XXI. Dileme ale vieții nu au avut Cioran și Freud; avem noi, oamenii „la sapă”. Simplitatea mișcărilor noastre e atât de copleșitoare încât „mai marii curții” ar fi invidioși pentru că n-ar găsi nicio explicație destul de filozofică pentru propriul orgoliu. Ei sunt aristocrații pseudo-spațiului șanțurilor cerebrale. Ar fi în stare să demonstreze că politica e Virgina Maria doar pentru a crește nivelul mercurului în „testosterometru”. Ar fi în stare să se joace cu gărgărițe bolnave de vărsat de vânt și să spună, mai apoi, că, de fapt, studiau genetica sexuală a buburuzelor. Mi-aș dori să pot purta acest discurs pe un stadion de fotbal la un derby internațional pentru că cenzura ar fi cutia Pandorei deschisă cu sabia lui Damocles pe patul lui Prochus. Și iarba ar crește la fel de verde iarna la Ecuator, iar Soarele ar străluci la fel de puternic în spatele unei zbânțâieli haotice, dar, totuși, atent ordonate. Tu de ce te rogi la Dumnezeu și nu la Dumnezeiță? Te asigur eu că în beci nu are puse la păstrare mere. De ce să poarte barbă și nu părul lung și filat, pe deasupra? De dragul discuției voi face pe proasta și voi afirma încrezătoare că Buddha nu e doar denumirea ardelenească a banalului WC, ci și a zeității supreme pe-acolo prin estul Asiei, unde răsare prima și ultima oară soare cu sâni, sprâncene pensate, fără mustață și păr pe piept. Sigmund, dragule, Sorela nu e transexual, travestit nici atât... E doar femeie!!! Sigmunda e un nume mai frumos. Vocala deschisă „a” îți feminizează trăsăturile și reliefează deschiderea ta, adică a televizorului pe canalul Cartoon Network unde rulează „Fetițele PowerPuff”.Scumpule, eu nu te voi considera metrosexual în condițiile unei posibile divizări a sprâncenelor tale. Debarasează-te de obsesiile tale; e ca și cum ai înlătura ochelarii mârțoagei tale. Daca asta nu funcționează folosește un târnăcop sau o rangă, în caz că sapa de lemn nu te satisface moral îndeajuns de mult. Dar voi reveni la sentimente mai bune. Voi fi optimistă. Mă voi alătura puțin numeroaselor femei cu personalitate. Voi fi propriul meu supererou cârtiță felinizată și-mi voi salva singură situația. Când mă va durea zăpada înțepându-mi buzele crăpate voi zâmbi, chiar dacă buzele mă vor durea mai tare; voi aplica un gloss pentru buze crăpate de la Oriflame și voi continua lupta împotriva răului. Nu mă subestima! Nu am raze laser și nici picioare magice cu sistem de propulsie, doar celulită... fără propulsie. Nu am bani în purcelușul operat pe coloana vertebrală, dar pot împrumuta de la imaginația mea cea foarte bogată. Și acum e timpul și cazul să mori de oftică, iar eu să râd atât de tare și nu cu gura doar până la urechi, ci până mi se vor întâlni colțurile gurii în dreptul lobului occipital; și atunci voi vedea și în spate. Așa se capătă puteri noi. Sună-mă când ai nevoie de mine! Apar la rubrica „Eroi de închiriat”; ai grijă, totuși, să nu suni la matrimoniale. Secretara mea îți va lua datele de contact, iar, mai apoi, când voi avea timp te voi suna eu și mă ocup și de problema ta. Vulcanizarea de vise a fost inaugurată pe 7 februarie 1992 și cu asta ai aflat și ziua mea de naștere. Tigăile de teflon sunt cancerigene și provoacă impotență. Pun pariu că supereroii nu mănâncă prăjeală din cauza asta. Scutește-mă cu dietele tale și înfulecă un Happy Meal cu cartofi prăjiți reîncălziți. Nu o să ai indigestie, o să te simți păcătos, dar, totuși, satisfăcut; și nici măcar nu ești pește. Relaxează-te, trage aer în piept. Inspiră.Expiră. Ia o gură de apă. Dacă nu ți-au trecut dracii atunci mai ia una și bagă un pumn de pastile. Dacă nici asta nu funcționează, fă o baie! Vei descoperi, în cazul unui potențial suicid, că până și plămânii vorbesc în zgomote. Trage cu urechea sub apă și îi vei auzi torturându-ți biata pleură și implorând după încă o porție de oxigen cu gust de baie. Mai bagă un pumn de pastile. Vin să te salvez eu, nu-ți face griji! Ar fi primul meu mare caz de succes... *** Sună-mă, iubitule! Acum sunt supereroină cu acte în regulă, cu tricoul pătat de înghețată tolănită în propria groapă săpată chiar de mine și care ciclează între x, y și z în încercarea de a mai găsi o necunoscută neîntâlnită. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy