Aerul intră sacadat în ființa mea plină de tine.
Inima-ți aleargă, spărgând liniștea ce ne-nvăluise.
Te simt cum mă cercetezi,
pielea mi se lasă ușor, sub greutatea degetelor tale.
Îți simt dorința clocotind in vene.
Te adulmec,
îmi amestec ființa în a ta.
Mirosul după care tânjisem...
e acum al meu.
Invadează- mă!
călătorește în mine
așa... încet, să vezi tot

...

piatra?!
piatra aia roz obișnuia să-mi fie inimă...
atinge-o, nici nu mai mișcă,
nu poate să-ți facă rău.

...

Îți zăresc forma ochiului care mă caută în lumini plăpânde
de lumânare stingându-se.
Timpul se rarefiază, iar aerul odată cu el.
Sălbatici, ochii-mi bâjbâie o-ncuviințare-n ai tăi.
Mâinile-ți cuprind trupu-mi înflăcărat.
Te scurgi prin mine ca un râu...