Întotdeauna o melodie tristă, melancolică va fi mai bună decât una veselă; Întotdeauna o dramă va fi mai apreciată de critici decât o comedie; Întotdeauna suferința pentru cel drag va fi mai profundă decât dragostea propriu-zisă...Pentru că daca iubești și te întrebi de ce o faci sau cât de adânc e sentimentul, nu vei găsi niciodată răspunsul de care să fi mulțumit, dar când ajungi să cauți, să accepți și să-ți dorești "povara" altuia, să suferi o dată cu el sau în locul lui nu-i nici un dubiu că te-ai cățărat pe cel mai înalt pisc de pe Everestul dragostei...acolo unde puțini ajung vreodată neștiind cum sau nefiind capabili să înțeleagă că doar acolo există împlinire cu adevărat...