A mai bătut încă o dată vântul dinspre Răsărit.
A mai trecut încă o primăvară pe Pământ.
Am mai alergat încă o dată după Soare.
S-a mai dus încă un mănunchi de zile, cărate în spinare.

Alte și alte meleaguri s-au așternut sub tălpile-mi bătătorite.
Alte și alte strângeri de mână s-au dovedit a fi cele potrivite.
Alte și alte zâmbete s-au perindat pe portretul preschimbat în schiță.
Alte și alte gânduri au gonit prin mintea de fetiță.

Și totuși, salcâmul bătrân înmugurește din nou. Mai luminat și mai deosebit ca niciodată.
Și lăcrămioare inundă cămpiile.
Și eu sunt alt om!