oare n-ar fi mai simplu ca în loc de chipuri

să avem o piatră funerară

pe care să scrie data nașterii și a morții

cine ne-a făcut

ai cui am fost și ai cui sîntem

ce realizări avem în viață

măcar așa să știm cu cine avem de a face

poate că dimineața ne-am trezi în paturi străine

ne-am îmbrăca fără cuvinte sau regrete

pentru că știm la ce să ne așteptăm

azi e azi nu luni marți sau miercuri

vom vedea dacă va mai fi mîine

trupul pe care l-ai lăsat în urmă

va deveni și el urmă



de ce să nu recunoaștem

seara cînd tragi plapuma peste gură

te întrebi tu cine dracu mai ești

îți numeri degetele coastele tîmplele

ca să fii sigur

că ești tu și nu o curvă pe care ai agățat-o de ziua orașului

să umple bruma de casă

cît îți lipsești



apoi te iei la palme și-ți spui idiotule

puteai să lași un bilet

să spui

că azi nu ești tu

pentru că puteai să faci curat

să aștepți musafiri

ori să te faci praf cu îngerul păzitor

care și-așa are pe cartea de muncă două avertismente

pentru absențe nemotivate



eh

vorbesc și eu ca prostul

e mai ușor să ții capul pe umeri

decît o piatră pe care să scrie

am fost