Sunt mai bine de 10 ani de când am publicat primul text aici. 10 ani, 2 luni și 2 săptămâni. O zecime și mai bine din viața unui om. Am aici vreo șase pagini de texte. Nu știu pe nici unul pe de rost, iar pe unele nici nu le mai recunosc de self. Sunt altele, câteva, care îmi dau un nod în gât, și acum. Poate doar pe acelea ar trebui să le includ într-un volum. Un volum căruia nu știu ce titlu să îi dau. Eterna problemă: titlul...

Stau cu fruntea sprijinită în mâini și încerc să îmi aduc în memorie cât mai mult din toți acești ani. Din întâmplări și oameni lângă care am trecut un timp special, un timp care nu se va mai repeta niciodată. Un timp câștigat cu fiecare cuvânt scris, lăsat aici.

Nu există nume cărora să le multumesc, există Toate numele, toate numele dinlăuntrul acestui timp, ascunse după o frunte pe care se mai pot citi alte câteva riduri, însă nu toate ridurile :).

Un timp ca o fereastră prăfuită prin care / vorba filmului / putem vedea trecutul, dar nu-l mai putem atinge.