1.Poezia are similitudini cu o relație de dragoste, este creată de pasiune, urcă sau coboară, fiind inspirată sau de rațiune sau de inimă.

2.Poezia intensă creată de spiritul febril, efervescent, maximizează stările sufletești, însă, spre deosebire de iubire, este fidelă, nu se volatilizează și nu îmbătrânește niciodată.

3.Fiecare avem un singur sine, care influențează stările și psihicul, care are relații de colaborare și armonie cu spiritul, eurile și sufletul, și o colecție de euri, fiecare cu vocația sa.

4.Chiar dacă plouă torențial, sunt vijelii, furtuni, și stihii, iubirii nu îi pasă, îmbrăcată în haina impermeabilă a sublimului.

5.Iubirea își caută perenitatea în finitudine, care s-a debarasat de dimensiunile ostile iubirii, făcând abstracție de capriciile insidioase ale unui timp crezând că a supus omul.

6.Nimicnicia care-și creează propriile gânduri, al căror tăiș secționează rădăcinile fiecărui om, implantate în genealogii și dogme, inoculează în minte vidul.

7.Vacuumul nu poate fi dezintegrat, ci doar umplut cu monade și eoni divini, astfel mintea va absorbi încontinuu lumina pură.

8.Dacă am avea mai multe vieți în același timp, le-am pune să se ia la trântă, pentru a vedea care e mai puternică și mai rezistentă.

9.Viața care câștigă lupta cu celelalte vieți pe care le posedăm și care se activează alternativ în real, o vom așeza în fața vicisitudinilor și obstacolelor, pentru a le distruge.

10.Posedând mai multe vieți, putem sări din una în alta, iar experiența se cumulează, și vom pune fiecare eu să conducă câte o viață.