vilgilența te ajută să rămâi în viață, e răspunsul la toate întrebarile tale
dealurile vor fi întotdeauna domoale și frumoase asemănătoare sufletului
unde simțul mirosului te obligă să te rupi de lume,
sunt aproape de tine ca un șarpe care nu știe să se strecoare înăuntru,

stă la ușă în iarba înaltă / ascultă lana del rey

electricitatea din aer se descarcă în tine și atunci îți imaginezi dezastre
care nu se produc niciodată, nu e tristețea de vară
nu e ploaia care produce neurotoxine
și urcă în creier

e aceeași oprire la marginea drumului
unde poți să simți lucrurile esențiale
la fel ca blocurile care cu cât sunt mai înalte, cu atât mai fragile

unde nu trebuie să gândești sau să-ți fie frică de uriașele trailere

care dispar în lumea lor pe șosea
și care te pot zdrobi într-o secundă,

pentru că o să te iubesc pentru totdeauna
și asta nu va face lumea nici mai bună, nici mai rea / dar este destulă suferință în lume,
asa că, hai, sa fim noi fericiți,

după asta ni se va face o poftă nebună de realitate, de aparatele ei cu vacuum

ce ne vor soarbe energia picătură cu picătură
până vom exploda
ca baloanele cu gaze fierbinți scăpate în spațiu
înfruntând problemele cu mai multă răbdare, vom fi ca și ceilalți pacienți pe paturile de spital

care se scoală pentru prima oară din pat
după mult timp
și totul li se pare minunat, un fel de început, și pentru un timp n-o să mai observăm
zgârieturile de pe pereți
și insectele dăunătoare de la colțuri, ca o moarte care se adună, se adună.