Cineva spunea că întunericul se vinde, dar eu ce
încerc să vând aici, scriu bâjbâind
tastele despre mine, dragoste, un amor care n-a existat
niciodată cu un bărbat pierdut într-o pădure de cuci
ce-a fost, ce va să vie, el mi-a dăruit o
bluză aurie, se uita la sânii mei, făcea tumbe erotice
ca piticul acela din Twin Peaks,iar bezna, o doamne
până când să tot pășesc pe cărările pline de mister
există lumi dincolo de tomberoane și
baruri pline cu oameni prăfuiți și oglinzi, silencio,
o femeie rănită sunt și eu, dar altfel, m-aș
prăbuși dramatic pe o scenă, cu fața plină de machiaj
dar până când să rabd așa ceva, mai mult dramatism, mai
multă forță cere rebeliunea asta de lucruri pasagere, m-aș apuca cu spărgătoare de gheață să destram mai multă ceață din creierele pline de testosteron, dar orgasme aiuritoare
mă lasă adesea într-o stare ce mă doare, abandon, abandon.