ai atâtea iaduri la-ndemână
și
tocmai pe-ăsta ți l-ai ales
unde oasele trosnesc muzical în ode
pentru care
nimeni nu are timp
uite cum privesc oamenii la inima ta
de parcă ai fi primul OZN din viața lor
căzut nu se știe cum
tocmai pe o pajiște cu poezie


nu e bine și ce nu faci
subteranele sunt pline de psihologii ale abisalului
la gâtul fiecărui cuvânt pe care doar îl asculți
pe bulevardul copilăriei lui gavroche
unde nu e loc să aprinzi un foc
de tabără
să te dai în spectacol
să-ți arăți mușchii
să-njuri sănătos viața asta
de haimana...