recunoști, asta ești,
o hartă care așteaptă să fie descifrată
cu un x mare și roșu ce marchează locul unde
ți-ai ascuns unica fărâmă de suflet
până acolo ai trasat un drum cu sens unic
cu o singură condiție de respectat
ajunge la țintă cel care
supraviețuiește primului pas

între două așteptări
inima ți-a crescut chircită de teamă
cu fiecare bătaie,
două rânduri de sârmă ghimpată
îi scrijelesc pereții cu sos-uri ciudate
liniște! aici dorm
scheletele celor care nu te-au iubit
păcatele pentru care încă nu ai plătit
visele pe care nu le-ai urmat
amintirile fericite dintr-o altă viață

și vine o zi când ploile au șters toate semnele

e capătul drumului,
și timpul ca pletele mele să devină
rădăcini pentru sălcii