Pe umerii lor dezgoliți
se sparge-amurgul
de vânt
rochia ei lungă
atinge pisici gigantice
toropite-n nisip

din freamătul mării
el pare că pune în gânduri
Steaua Nordului
și vâsle
corăbiilor ce trag să moară
la mal

zâmbind pescarușului
ce recompune zborul fracturat
retrăgându-se-n larg