Un acces de isterie al femeii de serviciu
mă scoate dintr-o stare mov, mă bagă într-o stare
violet
ce fustă elegantă, a venit primăvara,
coatele mele se izbesc
dureros de ceea ce se cheamă frig
e luni,
îmi fac mea culpa în fiecare minut
mă agăț de biroul de lemn, de vorbele moderatorului
limbajul de neînțeles
până la urmă îmi rănește urechile
prea fragile

închid ochii
nimeni nu mai spune nimic
caut în mine căldura simplă,
a animalului.