oglinzile sunt inutile în vis când visul însuși
e cea mai sinceră oglindă; numai acolo omul
se întâlnește cu sine și se privește față în față
vulnerabil și gol; acolo ești tu
amalgam de dorințe și frici
fără farduri și măști
fără zâmbetele zilei și fără ambalaje multicolore
acolo sunt toate neputințele
și căderile tale, acolo
e împingerea violentă a propriului corp
în prăpăstiile infinite ale iadului; nu-ți pasă
că-ți pierzi echilibrul pentru că ești obișnuit fără el. se desprinde
părul? dă-l dracu’, lasă-l sa cadă
dar celor care dorm arată-te doar ziua
căci fără înveliș nu te-ar recunoaște și asta
te-ar întrista