Am rupt umbra dimineții

Am rupt umbra dimineții
Apoi am croit-o petec peste inima mea.
S-a tot zbătut, parcă drogată
Inima
Până a rupt umbra,
Apoi a curs, s-a prelins
Iar corbi și muște au dat petreceri
Închinând cupe fără număr
Pline ochi cu inima mea,
În nesănătatea-mi.

Acum, inima mi-a curs.
Mai am plămânii de dat leilor,
Ochii la tigrii,
Si tot restul la urșii polari.
Timpul mai trebuie să curgă
Iar pentru asta,
Am să-i sfâșii petecul!
Timpule, ai să-mi curgi
Peste inima cursă
Iar corbii cu muștele cu tot
Se vor îndestula
Dar pentru ultima dată.
Otrava timpului nemilos
Ne va îndestula
Sau ne va umili spre foame
Cu același deznodământ
Moartea.

Am rupt umbra dimineții
Apoi am croit-o petec peste inima mea.
Brusc, am auzit păsările vorbind
Optimist
Precum că inimile peticite
Dau randament bun,
Aduc lumină în lumea plină
De năduful închipuirii
Sau de goana după arginți...
Vreau să pipăi gândurile
Păsărilor
Și să aburesc peste lume
Pe aburul
Luminii.