O seară de sâmbătă pe fundalul unui apus maritim. Briză și poezie. Radio România Constanța. Ovidiu Dunăreanu și Ex Ponto. Scriitori. Poeți. Public poet și nepoet. Briză și turiști. Mai întâi a cântat fanfara de parcă era musai să ni se facă o intrare maiestuoasă. Prin inimă. Ca un by-pass de cuvinte. Microfon și reverberație. Priviri deschise prin care puteam să văd marea. Autografe și gânduri lirice mulate pe suflet. Îmbrățișări. Înfășurări în albastru cu un nor de vată cenușiu. Trandafiri. Pescăruși citând din Dumnezeu cu o lulea mare în gură și șapcă de marinar. Timona unui vapor în larg. Un șuier, un zâmbet, o carte cu aripile deschise. Și… Niciodată nu spune unei zile că e ordinară. Aceasta le-a întrecut pe toate celelalte!
Frenezie, prietenie, emoție. Un suflu salin revigorant. Coregrafie reușită a empatiei. Bărbați și femei. Ovidiu. Exil în lirism.
Liniștea de după o nebunie de poezie!