Îi spuneam: uite așa se dansează melodia asta. Aveam puțini ani. Râdea. El care a făcut atâtea desene cu vrăbii pentru ora de aritmetică. El care număra pentru alți copii merele din pomul cunoașterii. El care cânta învăluitor la vioară. Ne vedeam doar ca să schimbăm câteva clipe de umor. Ne leagă o funie spirituală. La capătul ei este nodul iubirii. De ce l-am dezlega?!