Ar putea fi o poveste despre un ”cal troian” din care prin lucrările lor soldații ar ieși din noaptea obișnuinței și ar umple dimineața cetății cucerind-o cu imagini și forme, emoție, impact vizual. Dar nu-i decit un plan îndrazneț prin care o galerie privată își așează creațiile artiștilor pentru un timp în alte spații de cultură- în cazul de fața un muzeu emblematic. Creații captive unei gîndiri curatoriale straine dar subordonate și completind ideea de baza a muzeulu: arta comparată. Așadar avem un cal troian introvertit, ce aduce doar beneficii cetății cucerite; cu adevărat.

Discurs despre timp: cos kadia- trypa- pilos- fotia- keramika- terrakota sau, coș nuiele- gaură -argilă -foc- ceramică- teracotă sau de ce nu, trepte ale unui parcurs micenian despre geneza ceramicii, precursoare a teracotei, dar și despre acum căldurosul regionalism, cahla.

Discurs roman(țat):: ” Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s-a 'ntîmplat că 'ntr-o seară, voind să scrie o epistolă unei fetițe blonde, pe care o iubea cu credință de 16 ani și mai bine, să-i uite cu totul numele fetei. A deschis un dicționar de nume proprii, a alăturat terminații de nume femeiești la orice literă a alfabetului, în zadar, numele ei a rămas uitat. /Prima lui idee a fost că poate ar fi fost lovit de-o afazie parțială, c-a uitat o literă din alfabet, a doua că în vasele craniului ar fi căpătat o umflătură care-i apasă creierul și multe idei ipocondriace îi veniră lui Ioan Vestimie. Opinia noastră este însă că Ioan închisese prea de timpuriu cahla de la sobă și că-l durea poate capul ”. (M.Eminescu- Moartea lui Ioan Vestimie)

Discurs poetizat: cahla e pentru cel înfrigurat precum copacul pentru cel dogorît de soare, de foc, sau de apropierea unui obiect foarte foarte fierbinte, pentru că ea, cahla, e doar pielea cărămizii de simțit atingerea căldurii pentru om dar și valva prin care aceasta trece sau stă la rîndul ei, în mîngîiere. Mișcarea sa face căldura mai mare, mai mică, sau chiar o face captivă.

Discursul artistic străbate apropiind, de la entropie la limpid. Desen acuarelat, gravuri, monoprint, grafică p.c., ulei, acryl, relief, culoare, amprente vegetale pe lut, glazuri, colaj, obiect, tensiuni împietrite, cutii pentru formare, hapening -despre măreția lucrurilor mici de la amprentă la design.
Galeria Karo Bacău si M.A.C. Sângeorz Băi, dinspre Cucuteni, prin Iași- Bacău -București- Bistrița, Sângeorz Băi, Cluj, Germania, Franta, spirală a zborului- Artis Dogoria- desprinsă probabil de pe cea mai veche cahlă a lumii. Iată acum artiștii desfașurați în spirală: Eugen Alupopanu, Sorin Purcaru, Dragoș Burlacu, Ioan Burlacu, Ilie Boca, Marius Craiță-Mândră, Geanina Ivu, Dumitru Macovei, Luminița Radu, Bianca Rotaru, Constantin Tinteanu, Bogdan Hojbota, Mirela Iordache, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Mihai Sârbulescu, Marcel Lupșe, Emil Cassian Dumitraș, Maxim Dumitraș, Ovidiu Petca, Florina Coulin, Matei Lăzărescu și Christian Paraschiv.

Aici aproape că nu trebuie scris neapărat despre artiști sau dacă trebuie neapărat citiți-i cu litere mici. Galeria Karo provoacă la o colaborare directă doar întinzind mîna Muzeului de Artă Comparată Sângeorz- Băi. Nu e opoziție stat-privat sau Goliat contra David, nu e nici convergența a două mari energii ale momentului artistic și a unui spirit de bine a-ca-pa-ra-tor.
Prin concept și realizare, prin curatorul Ctin Tinteanu ce a văzut totul ca un puzlle anonim alcătuit din creații vechi populare printre artiștii consacrați și muzeul condus de Maxim Dumitraș care a asimilat cu măiestrie această facerea, pregătind mîna pentru mănușa turnată și nu la urmă prin artiștii propuși, parafrazind manifestul avangardist Gaspext, expozitia Cahle ar putea fi notată așa: C* - e cea ce ce ai cu tine, C - e ceea ce lași în urma, C- ești tu. Imaginile sunt readuse în scenă ca niște vechi holograme captate, unice, de la suprafața de hîrtie stanțată sau pînza atinsa de siajul unui gest de spadasin, la ansamblajul machetat al unui cuptor de ars, acoperit cu grafică p.c. Spiritul dominant al proiectului se simte pe parcurs în elaborarea lurărilor în surpriza alăturărilor și unitatea ansamblului expozițional. Etape cu etape ar fi sloganul. Pretext sau context . Artistul studiază subiectul si elaborează lucrarea expres, sau doar magnetizează spre temă lucrări la care nu găsise încă polul necesar pentru făptuirea mișcării rotative. Finalul nu-i aparține cretorului. Ca și alegerea artiștilor, criteriile alegerii finale aparțin în totalitate curatorilor. Ei pot vedea concret materializarea intuiției de la care pleacă. Tot ei cred la fel de mult în colaborări. Gîndul a stat în mintea lor ca un ou mare înainte, cu mult înainte.

Ceea ce trebuie salvat de la uitare cu ajutorul imaginilor este numit mnemospection. Căluțul troian al galeriei Karo, cu noua menire merge mai departe. In loc de final căldura unui citat al Anei Blandiana: "Pentru că zeii s-au stins, împărații au murit, crimele au fost răzbunate și din trecut a rămas numai ceea ce era demn să rămînă: arta. Arta, această uluitoare definiție a omului neînstare să se ridice la înălțimea faptei sale, a aceluiași om care știe astăzi să construiască zgîrie nori, dar nu știe să fie în ei fericiți”.

*C- Cahle