mă prefăceam că erai frumoasă
amăgindu-mă în ochii tăi cu apă de clipă,
părea stătătoare și Mâine plângea în clepsidră
la un loc cu toți tâlharii de timp
întemnițați în eternitate

cititorule, vezi, mă dezic
de cuvinte tinere, verzi
în aceeași oală ciobită fierb ouăle fără miez
mănânc coaja fierbinte, femeie,
adulându-mi nimicul nefiert în idee

s-au strâns prea multe-n oale goale, fără fund,
copilăria-n pieptul mamei să-mi desfund
să stau așa, redus la infinit

de umbre definit,
e soare deasupra văzduhului cu ninsoare
și-i iarnă astupându-mi văzul din lucarnă

cititorule, pune mâna pe lopată
să-mi destupi lumina neîmperecheată