amiaza nevrotică
induce la neastâmpăr
prin bluza ei adieri translucide
comit mângâieri primăvărate
securea ochilor îi taie nasturii
deja avem protagoniștii:
făt-frumos prezumtiv
ileană pe ici-colo cosânzeană
edenice siluete care umblă
ori simulează, oarbe căutând sărutul cică pierdut
(aici urmează o filă cu desene deși explicite
nu pot ține de manual de folosință)
se introduc personaje intrigante -
zmeii care devin tot mai răi conform genului literar
dar puternici, deci predilecți
mânați de ispita cu circumstanțe atenuante
confiscă anotimpul, ocazia -
derutați, protagoniștii sunt puși la îndoială, se dezmint:
făt-ne-îndeajuns-de-frumos, lipsit de vlagă
ileană trecută prin saloane și tabere speciale de tuning -
pe motive de criză și măsuri anti-pandemice
se fac reduceri de personal:
nicio zână bună, niciun mag, mesia ceva
și tunata naibii este condusă cu forța la locul ei
turnul, fie el virtual, tot o capcană e
are gratii mai tari și mai dese
nu se poate strecura nicio fâșie din
bluza care se preface vizibil în sac de iută -
zorii se amână cu un plâns cât mai real, credibil, sărat

toată povestea s-ar fi prelins în happy end
chiar și precar, dacă
sărutul acela, ah! sărutul acela
să-l fi săvârșit

sau povestitorul să fi fost plasat
cu un anotimp mai devreme
la un harem de vise neîncepute
și uite, nimănui nu-i pasă, chiar nici ție, de
ce s-a-ntâmplat după cu făt-frumos