are limitele sale
nu-i deloc oglindă
nu îți arătă mereu ceea ce vede-
tulbure norul
cauți ceva mai poetic
și îi spui plumb
așa pare să cadă greul din el
dar și mai dificil este să exprimi ceea ce auzi
cum ar fi
refrenul prelungit al unei ploi de vară
care vibrează
precum coarda gravă a unei chitare
ciupită discret și neîncetat

asculți cântecul întreg
singur printre versurile care pătrund
în golul din care lipsesc cuvintele
poate că nici nu s-au inventat
de aceea doar reproduci

îți scapă printre degete amănunte
bine ar fi să îți faci un stoc de vise
oricum nu putem visa toți la fel
chiar dacă dormim în aceeași noapte

"să mă nasc azi în secolul meu de ieri"
o premoniție
care a trecut neobservată
dar când sosește sorocul n-ai cum altfel
te naști așa cum îți închipui că ți-ai dorit