un zmeu se înalță
ca un copil care-și ia la revedere de la părinți

o morișcă se învârte
e un mod al vântului de a face liniște

în stomac
acolo de unde pleacă faptele e un cufăr gol
un joben care și-a pierdut farmecul
și din care nu mai pot
scoate nimic

toată lumea vorbește despre inimi
că unele sunt mai mari și ocupă mai mult loc
că altele sunt mai mici și n-au loc de cele mari
că tancurile au intrat pe strada noastră și cei mai bătrâni au rămas în urmă rugându-se la Dumnezeu
să ne fie bine