E șubred totul și-i o toamnă
Apăsătoare ca o dogmă
Prin beciuri vinul ne condamnă
La trupuri fără fond și formă

Salon de refuzați e strada
Cu androgini lipiți de boarfe
Cu timp turbat ce-și mușcă coada
Lătrând duios pe beat de harfe

E șubred totul și-i o toamnă
Solemnă ca o liturghie
Ce amintește de o rană
Rămasă-n urmă. Aș vrea să-mi fie

Iubirile tăiate-n două.
S-ascund jumate prin tramvaie
Și restu-ofrandă că ne plouă