azi nu mai scrii povești nu mai numeri doar trăiești ultimul poem din acest an
nu calendaristic nici al stelelor
e cel aniversar prins în regretul că nu mai sunt zâne
ci numai iubiri cu serpentine de bine de rău
și mereu întrebări pe nisipul începutului


acolo pe stâncile dinspre care te întorci pe o parte a zilei
ai prins pescărușul furând un bob de timp
îl presari în inimă
și iubești mai departe


iubești ca-ntr-un basm
într-o zi

fără bătrânețe

și fără sfârșit







* ca viața de vie