Bună seara, viață,
pot să stau un pic lângă tine?
Nu-ți cer nimic,
doar să stăm și noi un pic de vorbă,
s-a lăsat noaptea și nu ne-aude nimeni...
Nu-ți face griji, nu-mi e frig,
pe-acolo de unde vin eu
ningea ultima dată...
și-atâtea alte dăți.
Ne-am acoperit cu pături iluziile,
ca să nu ne mai deranjeze
atât de inutil. La magazinul din colț
se dau sentimente la porție,
câte o sută de grame,
nu trebuie decât să te nimerești acolo
la momentul potrivit.
Cu puțină chibzuială
îți ajunge pentru o săptămână.
La radio tocmai se anunță un accident,
s-a sinucis cineva - ce ți-e și cu nebunii ăștia -
oare o fi apucat să ne lase ceva
prin testament, vreo vorbă bună,
așa, măcar de bun rămas?
Oamenii vorbesc,
vorbesc mult și tare. Și am auzit
că s-au trasat benzi de circulație
pe drumuri. S-au pus și semne,
să nu ne încurcăm unii pe alții.
Cineva a încremenit într-un gest
pe care îl repetă la nesfârșit
și tot încearcă să-mi spună ceva
despre iubire.
Să mergem împreună către casă,
că s-a anunțat vreme bună
de stat pe gânduri.
Dați liniștea mai încet, vă rog!