Plouă din cer și din sufletul meu
Ploaie deasă și tristă
Nimic nu mai am și nu mai sunt eu
Și nimic nu există.
O lume vulgară
A luat totul cu ea
Mizeria persistă.
Și plouă și-i frig în inima mea
Și viața mi-e tristă.
Și-mi bate din nou ploaia-n geam când adorm
Și vrea să-i deschid ca să-mi spele păcatul.
Te visez și cu ochii deschiși și în somn
Dar tu, parcă, ești altul.