călimară de birou porțelan decorat cu flori pictate glazurate montat în bronz marcat în pastă limoges
mic defect la circumferință
manufactura th. haviland a fost o licitație bună spui cu ton serios
eu râd am ochii alungiți de la soare
fii cu băgare de seamă amélie ai mâinile mici las-o jos cu grijă
are semnătura artistului

dar mâinile nu-mi tremură ți se pare
eu sunt felina ta nerecunoscătoare iar tu
tu te numești să zicem léon
mă privești din fotoliu
îmi trag rochia peste genunchi mă feresc
ochilor tăi le-au crescut degete
mătasea se face lichidă alunecă pe podea
nasturii se rostogolesc la picioarele tale ca săgețile unui vânător singuratic
îmi

oprești șoapta ssshht
ești palidă în dimineața asta draga mea
dar minunată cu paloarea ta rece de porțelan de sévres
eu nu mai vreau să aud
aprinzi pipa câteva fire de tutun se împrăștie amețesc
cu senzația mâinilor tale care-mi strâng glezna nu pleca mai stai amélie
dar taci

din tâmpla stângă îți șiroia un gând
de câteva zile îl văd cum se zbate
pulsează
prelins pe gât îmi alunecă în palme
liniile se fac roșii adânci
tu nu vezi
tu
îmi dezmierzi gleznele
gura îți arde și
genunchii tăi au obrajii păpușilor de porțelan amélie
apoi taci sau poate
pielea mea zvâcnește
în porțelan roșu

porțelan foarte-foarte-roșu

dimineața
mă vei privi din nou absent de parcă
atunci m-ai vedea întâia oară
răsfoiești le figaro a stat ploaia întrebi
nu-ți ridici privirea
ceașca e albă porțelan pictat în aur și email marcat cuznetov
piesă de colecție le explici oaspeților tăi de seară
între noi tăcere spartă-n cioburi
e rece cafeaua spui și iar ai lăsat geamurile deschise aseară
au intrat toți fluturii de noapte s-au agățat de tablouri
de cărți nu mă pot mișca de atâtea aripi

nici un rictus
nici un rid
doar firul roșu care-ți izvorăște din tâmplă
te voi privi aiurită desigur
și poate-am să spun ca-n alte dăți inutil
they shoot horses doesn`t they
nu-mi ceri să dansez pentru tine
tavanul se va preschimba în vitraliu incolor voi vedea
fluturii cu aripile lipite de cer încercând să scape
tu începi iar tăcerea aceea iar ei
au să se zbată încă o vreme și încă o vreme și încă și
toate zilele mele încap într-o singură mână
strâng pumnul
și ies

i`m gonne take my sentimental journey
în pantofii cu tocuri înalte
asfalt umed cu păsări portocalii
mâinile tale îmi strâng gleznele nu șchiopătez
în spate las urme roșii
nu se miră nimeni
bună dimineața dragi ascultători este ora 6.30 sunt 24 de grade la umbră
nu vă uitați pălăriile la amiază soarele va fi
vântul va fi
eu voi fi

a câta oară

altădată te-aș fi întrebat care-i locul geometric al zilelor
mele egal depărtate de tine
acum merg pe celălalt trotuar
cum m-ai învățat să fac
din prudență

je te laisse mon cher léon avec tendresse
nu mă aștepta diseară nici mâine nu
cu cea mai naivă a mea caligrafie

ah tremurul indispus al mâinilor tale care țin
cartea poștală cu margarete
să zicem
zâmbesc am pasul nerăbdător cutia poștală era plină
plicul mototolit la un colÈ›
păpușa o voi dărui
pe un braÈ› de liliac
fetiței care vinde flori

prind la mijloc întâiul semn de foc și pământ presar sticlă decorată
în relief cu păsări
îl stilizez cu fluturi
acum pot să
respir

înaltă și
ușoară în aburul
dimineții