închid ochii anului. trece cumva demn pe sub umbra păsărilor căzute. cum o fi oare să ai lumânările stinse? și să nu mai ai nici o imagine. doar un trotoar pe care merg în zig-zag animale mici.

miros de clipe ninse. piere un timp. pulsează un altul cu chip invizibil. eu privesc oblic această descompunere în cădere a vieții.

bună seara Maria. am greșit. tu nu te-ai născut de crăciun. așa am visat eu când îmi împleteam o rochie de alb pe andrele prea mari. mi-nchipuiam că trăiesc. pe-atunci iubitul meu avea mesteceni și ochi albaștri.

o femeie îmi apare în vis de fiecare dată altfel. îmi aduce o carafă. îmi șterge pântecul. ca și cum ar face o tăietură pentru a doua naștere. vorbesc cu El. îmi spune să scriu despre locul nefericirii. îi urmăresc rotirea pe bâjbâite.

cred că nu-ți mai pot dedica nimic altceva decât jumătatea asta de inimă.



31 decembrie 2005, pentru noi, Decembrie

(http://www.agonia.ro/index.php/personals/157223/index.html)