Prietenul meu locuiește între două lumi
una dă buzna dinăuntru
alta din afară
el se așează între ele
mărturisindu-se tuturor lucrurilor
atât de mari, de importante,
absolut indispensabile
între care te simți străin.
Prietenul meu s-a rătăcit
câte puțin în rostul oamenilor
oamenii merg mereu pe contrasens
viața e o glumă proastă
îmi spunea, când uitam să râd
lasă urme în, peste, înăuntru, înafară
oriunde reușește să se strecoare,
doar și ea face parte din acele lucruri
atât de mari, de importante,
absolut indispensabile
între care...
în noaptea asta o să ningă
rar, fără vorbe mari
când ninge poți să te iei de la capăt
scriam eu într-un loc
în care creșteau lumi în palme
mergem să nu avem senzația că încremenim
ne curge firul ariadnei printre degete,
hartă a întoarcerilor acasă.