20 Februarie 2006

Ce e iubirea?
Mă întreb și m-am întrebat adesea ce e iubirea? Și mă tot întreb dacă răspunsurile pe care mi le-am dat sunt mulțumitoare, dacă reprezintă adevărul sau nu.
Sunt profund derutată, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă încurc mai tare în gânduri. Mi se învălmășesc în minte tot felul de idei, iubirea, clar; e ceva frumos, e un simțământ înălțător, e ceva sublim. Când iubești totul în jur ți se pare că are un chip mai frumos, lumea pare să-ți zâmbească și soarele pare să strălucească și noaptea, uiți de tine și de toți; nu mai contează decât persoana adorată, în jurul căreia îți clădești întreaga existență, toate gândurile tale sunt pentru ea, tot ce faci se raportează la ea, cauți mereu să fii în preajma ei și nu te mai saturi.
Dacă simți altfel, te simți captiv, te simți parcă rob al iubirii, dacă cel de lângă tine nu e centrul universului tău, dacă nu simți mereu nevoia să fii în preajma lui, dacă nu simți plăcere doar când îl vezi sau când gândul îți zboară spre el, atunci nu e iubire, e ceva trecător, e altceva.
Din nefericire nu-ți dai seama că restul “iubirilor” tale au fost altceva, decât atunci când întâlnești adevărata iubire. Din păcate ea nu se poate împlini decât dacă e împărtășită, altfel devine suferință, chin, agonia iubirii, devine obsesie.
Iubirea nu e neiertătoare, nu e geloasă, nu e egoistă, iubirea e cel mai frumos și mai complex sentiment de care poate da dovadă o ființă. Iubirea e totul, iubirea ești tu, e el, sunteți voi la un loc, iubirea înseamnă poate și lacrimi, poate și fericire, iubirea e și clipa când nu ești alături de cel drag, dar totuși cu gândul îl simți aproape; când iubești, iubirea e totul și simți că dacă cineva ți-o ia, atunci viața ta nu mai are sens.
Iubirea nu are vârstă, nu cunoaște religie sau granițe, iubirea e liberă. Ea înseamnă libertate, prietenie, unire, dăruire, sacrificiu, durere, adorație, religie, sete, foame, luptă, biruință, înseamnă totul, înseamnă ființă și sentimente. Și nu spun omenire, pentru că deja s-a dovedit că și animalele sunt capabile să iubească, să se sacrifice, să simtă.
Iubirea e sentimentul care unește și nu cel care dezbină. Iubirea te face să renunți la persoana iubită atunci când ea nu răspunde sentimentelor tale, sau când știi sigur că nu ești persoana potrivită. Iubirea care dăinuie peste ani și trece peste toate obstacolele ce i se ivesc în cale, e iubire adevărată și oricât de multă vreme a trecut, e vie ca la început; pentru că iubirea adevărată nu moare niciodată.